Conform pct. 56 alin. (3) din Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009 , evaluarea la inventar a creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de incasare sau de plata. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea contabila a creantelor se inregistreaza in contabilitate pe seama ajustarilor pentru deprecierea creantelor.
Pentru creantele incerte se constituie ajustari pentru pierdere de valoare.
Potrivit pct. 189 creantele incerte se inregistreaza distinct in contabilitate (contul 4118 “Clienti incerti sau in litigiu”).
In cadrul cheltuielilor deductibile pentru determinarea profitului impozabil sunt incluse prin prevederile art.21 alin.(2) lit.n) si cheltuielile rezultate din pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:
•1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
•2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
•3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
•4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.
Dificultăţile financiare majore care afectează întregul patrimoniu al debitorului sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război.
În cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului, se reduce corespunzator baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata.
Ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată este permisă numai în situaţia în care data declarării falimentului beneficiarilor a intervenit după data de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise înainte de această dată, dacă contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori taxa pe valoarea adăugată aferentă consemnată în aceste facturi nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.
Aceasta ajustare este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă.
În alte situaţii decât cele prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. n) din Codul fiscal, mentionate mai sus, sunt considerate nedeductibile pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, precum şi pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate.
În această situaţie, contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz.
Reducerea sau anularea ajustarilor care au fost anterior deduse se include in veniturile impozabile, potrivit art. 22 alin.(5) din Codul fiscal .
Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009, falimentul unui client, apărut ulterior datei bilanţului, confirmă că la data bilanţului exista o pierdere aferentă unei creanţe comerciale şi, în consecinţă, societatea comerciala trebuie să ajusteze valoarea contabilă a creanţei comerciale.
In cazul constituirii de provizioane pentru creantele incerte, in litigiu, contribuabilul are dreptul la deducerea acestora, numai în conformitate cu prevederile Codului fiscal, astfel:
a) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1 ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
•1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
•2. sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
•3. nu sunt garantate de altă persoană;
•4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
•5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
In scopul decontarii creantelor neincasate de la clientii in litigiu, societatea comerciala poate intreprinde urmatoarele demersuri legale:
•1. notificarea clientului debitor in vederea medierii litigiului si esalonarea creantelor neincasate
•2. propunerea de solutionare a litigiului prin apelarea la institutia mediatorului
•3. notificarea debitorului cu privire la plata creantelor, in temeiul art.720^1 din Codul de procedura civila, cu completarile si modificarile ulterioare.
•4. formularea unei actiuni in instanta pentru initierea unei somatii de plata in temeiul OG 5/2001 sau a unei ordonante de plata in temeiul OUG 119/2007.
