Potrivit noilor modificări aduse Codului Fiscal ( OUG nr. 24/2012) , la impozitul pe profit, aplicabile cu 1 iulie 2012, cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, aferente autoturismelor folosite de persoane cu funcţii de conducere şi administrare ale persoanei juridice vor fi deductibile în limita a 50%, pentru cel mult un autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.
De asemenea nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit 50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg si care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului.Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situaţiile în care vehiculele respective se înscriu în categoriile care au fost menţionate şi la impozitul pe venit.
O altă modificare importantă din Codul Fiscal, este limitarea la 50% a dreptului de deducere a TVA aferentă cumpărării, achiziţiei intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate precum şi a TVA-uluui aferent cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activităţii economice .Restricţia nu se aplică vehiculelor rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depăşeşte 3500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul şoferului.Limitarea deducerii TVA nu se aplică pentru categoriile de vehicule menţionate la impozitul pe venit.
Prin OUG nr.24/2012 a fost modificată şi OUG nr.29/2011 privind reglementarea eşalonărilor la plată.
Prevederile OUG nr. 29/2011 nu se aplicau asupra tuturor obligaţiilor fiscale restante, fiind excluse, printre altele, amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat şi obligatiile fiscale de a căror plată depinde acordarea sau menţinerea unei autorizaţii, acord ori alt act administrativ similar.
Prin OUG nr. 24/2012, au fost abrogate aceste prevederi, astfel incât se pot eşalona la plată şi amenzile, dar şi obligaţiile fiscale de a căror plată depinde acordarea sau menţinerea unei autorizaţii.
Astfel, noile reglementări prevăd că pentru contribuabilii care au solicitat eşalonarea la plată şi care trebuie să achite obligaţiile fiscale într-un anumit termen pentru a se menţine autorizaţia, acordul ori alt act administrativ similar, autoritatea competentă nu are dreptul să revoce sau să suspende actul pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislatia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută până la soluţionarea cererii de acordare a eşalonării la plată.
În situatia în care cererea de acordare a eşalonării la plată a fost respinsă, aceşti contribuabili trebuie să achite obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar în scopul menţinerii actului, in termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere. În acest caz, o nouă cerere de acordare a eşalonării la plată se poate depune după împlinirea unui termen de 12 luni de la data comunicării deciziei de respingere.
Dacă eşalonarea la plată a fost aprobată, pe perioada de valabilitate a eşalonării la plată, autoritatea competentă nu poate să revoce sau să suspende autorizaţia, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută.
Noile prevederi se vor aplica şi cererilor de acordare a eşalonării la plată în curs de soluţionare la data de 7 iunie 2012 (când noile reguli au intrat in vigoare, odată cu publicarea lor in Monitorul Oficial).
De asemenea, contribuabilii care, la data intrării în vigoare a OUG nr. 24/2012 au eşalonări la plată în derulare pot beneficia de eşalonarea amenzilor şi/sau obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde mentinerea autorizatiei, acordului ori a altui act administrativ similar, înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii prevăzute de noul act normativ. În cazul în care valoarea garanţiilor constituite pentru eşalonarea obligaţiilor fiscale aflată în curs de derulare acoperă şi amenzile şi/sau obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar, nu se mai constituie garanţii.
