SECŢIUNEA a 4-a
Primele măsuri

Art. 75. – (1) În urma deschiderii procedurii, administratorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 33 sau art. 39 ori, după caz, întocmită în condiţiile art. 40, debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
(2) Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă.
(3) Notificarea prevăzută la alin. (1) se va publica totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie.
Art. 76. – (1) Notificarea va cuprinde:
a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la hotărârea de deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor, în condiţiile art. 38 alin. (1), precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;
b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
c) termenul de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);
d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c);
e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor.
(2) Şedinţa de întrunire a adunării creditorilor va fi convocată la un termen situat în primele 10 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) lit. d).
(3) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.
Art. 77. – Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de publicitate, va fi trimisă instanţelor, autorităţilor sau instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii, spre a se face menţiune.
Art. 78. – (1) Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administrator conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; declaraţiile de creanţe vor fi înregistrate într-un registru care se va păstra la grefa tribunalului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, titularilor de acţiuni la purtător.
(3) Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt stabilite printr-un titlu.
(4) Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.
(5) Sunt considerate sub condiţie şi acele creanţe care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.
Art. 79. – (1) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţei, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
(2) La cerere vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii.
(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de acesta. Administratorul va face menţiunea pe original despre prezentarea acestora. Originalele vor fi prezentate din nou la orice repartiţie de sume între creditori, precum şi la exercitarea votului în adunarea creditorilor.
Art. 80. – (1) Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii.
(2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
(3) Prin creanţe bugetare, în sensul prezentei legi, se înţelege creanţele izvorâte din impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora, respectiv dobânzi, penalităţi şi penalităţi de întârziere.
(4) Toate creanţele prezentate pentru a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administrator sau creditori.
Art. 81. – (1) Administratorul va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va putea efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.
(2) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (1), administratorul va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să poarte discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.
Art. 82. – Creanţele negarantate şi părţile negarantate ale creanţelor garantate, care nu sunt scadente la data înregistrării cererii de admitere, vor fi înscrise în tabelul de creanţe cu întreaga lor valoare, însă, în cursul falimentului, orice distribuire de sumă pentru astfel de creanţe se va face cu observarea dispoziţiilor art. 124.
Art. 83. – (1) Creanţele constând în obligaţii, care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării, vor fi calculate de către administrator şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care ele o aveau la data deschiderii procedurii. Judecătorul-sindic va decide asupra oricărei contestaţii împotriva calculului făcut de administrator pentru astfel de creanţe.
(2) Creanţele exprimate în valută vor fi înregistrate la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României existent la data deschiderii procedurii.
Art. 84. – O creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Nici o reducere a sumei creanţei prevăzute în tabelul de creanţe nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, până ce creditorul a fost deplin satisfăcut, în numerar sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate acţiunile cu debitorii, va depăşi totalul sumei care îi este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în averea debitorilor, proporţional cu sumele pe care fiecare dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era datorat.
Art. 85. – (1) Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plată parţială pentru creanţa sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanţa înscrisă în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă.
(2) Un codebitor sau un fidejusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească, până la achitarea integrală a creanţei sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitată.
(3) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului său are asupra bunurilor acestuia un drept de garanţie, concură la masa credală, pentru a face posibilă realizarea garanţiei sale, dar preţul obţinut din vânzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzându-se din suma ce este datorată.
Art. 86. – (1) Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi, sub condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma pentru care s-a cerut verificarea şi suma cu care a fost trecut în tabel.
(2) La creanţele garantate cu un drept de preferinţă se vor arăta titlul din care izvorăşte preferinţa, rangul acesteia şi motivele pentru care creanţele sau drepturile de preferinţă au fost trecute parţial în tablou sau au fost înlăturate.
(3) Tabelul preliminar va fi, totodată, afişat de grefă la uşa instanţei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului.
(4) O dată cu afişarea tabelului, administratorul va trimite imediat notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.
Art. 87. – (1) Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator în tabelul preliminar al creanţelor.
(2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanţe.
(3) La termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanţe, judecătorul-sindic va soluţiona deodată, printr-o singură sentinţă, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, creanţele, în mod provizoriu, la masa credală, atât în ceea ce priveşte deliberările, cât şi repartiţiile.
(4) Dacă se admite creanţa fără dreptul de preferinţă pretins, aceasta va participa la repartiţiile sumelor obţinute din valorificarea bunurilor negrevate de garanţii.
(5) Din sumele care s-ar obţine din valorificarea bunurilor supuse dreptului de preferinţă contestat se va consemna partea ce s-ar cuveni acelei creanţe.
Art. 88. – (1) După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe.
(2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare, la adunările creditorilor şi la orice repartiţii de sume în caz de faliment.
Art. 89. – (1) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 87 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabloul definitiv al creanţelor, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.
(2) Judecarea contestaţiei se va face de judecătorul-sindic, după citarea contestatorului şi a celorlalte părţi interesate.
(3) Până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, judecătorul-sindic va putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai provizoriu.
Art. 90. – (1) Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 76 alin. (1) lit. b), este decăzut, cât priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi:
1. dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării creditorilor;
2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului;
3. dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.
(2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.

SECŢIUNEA a 5-a
Planul

Art. 91. – (1) Următoarele categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile de mai jos:
a) debitorul, o dată cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, până la afişarea tabelului definitiv al creanţelor, dacă acesta şi-a prezentat intenţia de reorganizare în condiţiile prevăzute la art. 33, respectiv art. 39;
b) administratorul, de la data desemnării sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor;
c) comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor, în termen de 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv al creanţelor.
(2) La cererea oricărei părţi interesate, judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute la alin. (1).
(3) Planul va prevedea fie reorganizarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.
(4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, într-un interval de 5 ani anterior formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1) conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic, la faliment.
Art. 92. – (1) Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri concordante cu interesele creditorilor şi ale membrilor sau asociaţilor/acţionarilor, precum şi cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi directorilor.
(2) Planul de reorganizare va indica modalitatea şi termenele la care se face lichidarea totală sau parţială a pasivului pentru fiecare creditor înscris în tabloul final de creanţe.
(3) Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 2 ani, socotiţi de la data confirmării.
(4) Planul de reorganizare va menţiona:
a) categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate;
b) tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;
c) dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere;
d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.
(5) Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
A. păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activităţii sale, inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activităţii sale de către un administrator desemnat în condiţiile legii;
B. obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de provenienţă ale acestora;
C. transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite anterior sau ulterior confirmării planului;
D. fuziunea debitorului sau absorbirea sa cu sau de către o altă persoană juridică;
E. lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau în bloc, libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora către creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului;
F. modificarea sau stingerea garanţiilor reale, cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, în condiţiile prevăzute de art. 43 alin. (2) lit. c);
G. prelungirea datei scadenţei, precum şi modificarea ratei dobânzii, penalităţii sau a oricărei alte clauze din cuprinsul contractului sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale;
H. modificarea actului constitutiv al debitorului, vizând inclusiv majorarea capitalului social;
I. emiterea de titluri de valoare de către debitor sau oricare dintre persoanele menţionate la lit. C. şi D., în condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate*), prin următoarele metode:
___________
*) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004.

a) în schimbul următoarelor categorii de bunuri: numerar, drepturi reale principale, drepturi de proprietate intelectuală, titluri de valoare;
b) prin conversie a creanţelor; sau
c) prin orice altă metodă adecvată;
J. inserarea în actul constitutiv al debitorului – persoană juridică -sau al persoanelor menţionate la lit. C. şi D. a unor prevederi;
a) de prohibire a emiterii de acţiuni fără drept de vot;
b) de determinare, în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare, a unei distribuţii corespunzătoare a votului între aceste categorii; şi
c) în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar faţă de alte categorii de acţiuni, de reglementare satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor.
(6) Amânările, eşalonările, scutirile sau reducerile la plata obligaţiilor bugetare se înscriu în plan în condiţiile prevăzute de legea specială în materie.
(7) Pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere conform legii speciale în materie, până la data achitării acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment.
Art. 93. – (1) În vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din creanţe chirografare având o valoare redusă, valoare pe care judecătorul-sindic o consideră adecvată.
(2) Planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.

Art. 94. – (1) Respectând prevederile art. 92, planul de reorganizare va putea să:
a) defavorizeze orice categorie de creanţe chirografare sau garantate;
b) menţină sau să denunţe, în condiţiile art. 67-74, orice contract la care debitorul este parte;
c) prevadă realizarea unei tranzacţii cu privire la creanţele debitorului faţă de terţi;
d) prevadă vânzarea totală sau parţială a bunurilor din averea debitorului şi distribuirea sumelor de bani obţinute către creditori;
e) modifice drepturile titularilor de creanţe garantate sau chirografare ori să lase nemodificate drepturile aferente oricărei categorii de creanţe.
(2) În cazul în care debitorul este persoană fizică, planul propus nu poate prevedea utilizarea, sub orice formă, sau înstrăinarea bunurilor acestuia, exceptate, total sau parţial, de la executare silită, decât în condiţiile dispoziţiilor legale.

Art. 95. – (1) Se prezumă că o categorie de creanţe este defavorizată de plan dacă, pentru oricare dintre creanţele categoriei respective, planul prevede o modificare fie a creanţei, fie a condiţiilor de realizare a acesteia.
(2) Nu se consideră modificare a creanţei sau a condiţiilor de realizare a acesteia situaţia în care planul propus prevede revenirea la condiţiile de realizare a creanţei anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea condiţiilor respective, cum ar fi neplata uneia sau mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele şi în condiţiile stipulate în contract, care conduce la accelerarea plăţii întregului rest al împrumutului.

Art. 96. – Dacă proiectul planului de reorganizare, în vederea redresării prin continuarea activităţii, prevede restrângeri de personal din raţiuni economice, se vor indica măsurile deja luate şi se vor expune acţiunile şi perspectivele de natură să ducă la reorientarea profesională a personalului.

rt. 97. – (1) Câte o copie de pe planul propus va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată debitorului, administratorului, comitetului creditorilor şi reprezentantului membrilor sau, după caz, al asociaţilor/ acţionarilor.
(2) Judecătorul-sindic va convoca o şedinţă, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului la tribunal, la care vor fi citaţi cei care au propus planul şi persoanele menţionate la alin. (1) şi în care planul va fi admis sau respins de judecătorul-sindic, după audierea persoanelor citate.
(3) Judecătorul-sindic va putea admite un plan propus de părţile legal îndreptăţite, care conţine toate informaţiile şi care denotă şanse obiective de realizare. Judecătorul-sindic poate să ceară părerea unui expert practician în reorganizare şi lichidare autorizat, confirmând posibilitatea de realizare a planului, înainte de admiterea lui. Plata expertului va fi suportată din averea debitorului.
(4) Dacă mai multe planuri au fost propuse şi admise la intervale relativ scurte de timp, judecătorul-sindic va căuta să le supună împreună la vot în adunarea creditorilor.
Art. 98. – (1) După admiterea planului, judecătorul-sindic va dispune convocarea adunării creditorilor într-un termen cuprins între 30 şi 45 de zile, dar nu mai devreme de afişarea tabelului definitiv al creanţelor. Debitorul şi administratorul vor fi convocaţi.
(2) Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la admitere, publicarea unui anunţ referitor la propunerea planului în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în două ziare cu largă răspândire, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan şi a faptului că este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace şi înregistrată la tribunal cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului, precum şi a datei de confirmare a planului, care va avea loc în maximum 15 zile de la data exprimării votului asupra planului.
(3) Acţionarii şi creditorii cu titluri de valoare la purtător vor trebui să depună originalele la administrator cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a vota.
(4) Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi socotite că au cunoştinţă despre plan şi data de exprimare a votului. În toate cazurile, debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.
Art. 99. – (1) La începutul şedinţei de vot, judecătorul-sindic va informa creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris.
(2) Creditorii cu creanţe subordonate, membrii, asociaţii şi acţionarii pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
(3) Nu vor fi incluse în cvorum şi nu vor participa la votarea asupra planului de reorganizare, propus de debitorul persoană fizică, creanţele al căror titular este soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu debitorul.
(4) Fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă.
(5) Sub rezerva prevederilor art. 93 alin. (1), următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat:
a) fiecare creanţă garantată care depăşeşte 10% din valoarea tuturor creanţelor împotriva averii debitorului;
b) toate celelalte creanţe garantate;
c) creanţele menţionate la art. 122 pct. 3;
d) creanţele menţionate la art. 122 pct. 4;
e) creanţele menţionate la art. 122 pct. 5;
f) creanţele creditorilor chirografari.
(6) Creanţele următoarelor categorii de persoane vor constitui categorii distincte de creanţe şi vor participa la vot, în cazul în care titularii acestora sunt îndreptăţiţi să voteze conform alin. (2):
a) titularii fiecărei categorii de creanţe subordonate, în conformitate cu prevederile art. 122 pct. 9;
b) membrii, asociaţii şi acţionarii, pentru drepturile reziduale derivând din calitatea lor.
(7) Un plan va fi socotit acceptat de către o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat în următoarele condiţii cumulative:
a) de către o majoritate de două treimi din valoarea creanţelor din acea categorie;
b) de către cel puţin jumătate din numărul titularilor de creanţe din categoria respectivă.
(8) În cazul categoriilor de creanţe care nu sunt defavorizate de plan, se consideră că acestea au acceptat planul şi nu e necesară votarea planului de către creanţele categoriei respective.
(9) În cazul în care planul prevede că, pentru creanţele dintr-o anumită categorie, nu se va primi nimic, se consideră că acestea au respins planul şi nu e necesară votarea planului de către creanţele categoriei respective.

Art. 100. – (1) La data stabilită, un plan va fi confirmat de către judecătorul-sindic, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
A. cel puţin 3 dintre categoriile de creanţe menţionate la art. 99 alin. (5) acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
B. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan;
C. fiecare creanţă care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan.
(2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici un membru, asociat, acţionar sau categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezultă din ordinea de prioritate prevăzută la art. 122, nu primeşte nimic. Se consideră că membrii, asociaţii sau acţionarii nu primesc nimic şi în cazul în care planul prevede că aceştia vor primi o valoare cel mult egală cu o nouă contribuţie financiară pe care au efectuat-o în favoarea debitorului, până la data confirmării planului, cu titlu irevocabil şi nesupusă vreunei alte condiţii decât cea a confirmării planului.
(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.
(4) Dacă în condiţiile alin. (1) pot fi confirmate mai multe planuri, judecătorul-sindic va confirma planul debitorului. Dacă planul debitorului nu întruneşte condiţiile prevăzute la alin. (1), judecătorul-sindic va confirma planul care este acceptat de cele mai multe categorii defavorizate.
(5) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.

Art. 101. – (1) Când hotărârea care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă împotriva debitorului.
(2) Creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.
(3) Dacă nici un plan nu este confirmat şi termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 91, a expirat, judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art. 106 şi următoarele.
(4) Remuneraţiile persoanelor angajate în temeiul art. 10, al art. 23 alin. (1), al art. 27, al art. 28 şi al art. 97 alin. (3) şi alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevăzut, după caz, de lege, cu excepţia cazurilor în care părţile interesate ar accepta, în scris, alte termene de plată. Planul trebuie să precizeze cum va fi asigurată această plată.
(5) Plata va putea fi făcută trimestrial, pe bază de acte legale.

SECŢIUNEA a 6-a
Reorganizarea

Art. 102. – (1) În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul îşi va conduce activitatea sub supravegherea administratorului şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, ca reorganizarea să înceteze şi să se treacă la faliment, în condiţiile art. 106 şi următoarele.
(2) În cazul reorganizării unei persoane juridice, aceasta va fi condusă de persoanele legal împuternicite să o reprezinte, sub supravegherea administratorului. Acţionarii, asociaţii şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea averii debitoarei, cu excepţia şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute în lege şi în planul de reorganizare.
(3) Debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură prevăzute în plan.
Art. 103. – (1) Orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului.
(2) Prin derogare de la alin. (1), judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, ca o condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale, în timpul desfăşurării procedurii prevăzute în prezenta lege. O astfel de cauţiune nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate.
Art. 104. – (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii aduce pierderi averii sale, administratorul, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum şi reprezentantul membrilor ori, după caz, al asociaţilor/acţionarilor poate solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condiţiile art. 106 şi următoarele.
(2) Înregistrarea cererii menţionate la alin. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului până când judecătorul-sindic nu hotărăşte asupra ei, printr-o încheiere.
(3) Dacă judecătorul-sindic aprobă o astfel de cerere, modificările aduse creanţelor prin planul de reorganizare rămân definitive.

Art. 105. – (1) Debitorul sau, după caz, administratorul va trebui să prezinte, trimestrial, rapoarte judecătorului-sindic asupra situaţiei financiare a averii debitorului. Rapoartele vor fi înregistrate la grefa tribunalului şi debitorul sau, după caz, administratorul va notifica aceasta tuturor creditorilor, în vederea consultării rapoartelor.
(2) De asemenea, administratorul va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii, în vederea recuperării acestora, potrivit art. 101 alin. (4). Asupra acestei cereri judecătorul-sindic se va pronunţa prin încheiere.
(3) Creditorii vor fi convocaţi la sfârşitul fiecărui trimestru pentru a asculta raportul şi darea de seamă contabilă.

SECŢIUNEA a 7-a
Falimentul

Art. 106. – (1) Judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment în următoarele cazuri:
A.a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în faliment ori nu şi-a declarat intenţia de reorganizare; şi
b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
B.a) debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat; şi
b) nici unul dintre celelalte subiecte îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 91, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile stipulate prin planul confirmat, sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării aduce pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a debitorului, potrivit art. 57.
(2) Prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) desemnarea unui lichidator, precum şi stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului;
c) termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii, menţionată la art. 49 alin. (2);
d) întocmirea şi predarea către lichidator, în termen de maximum 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
e) notificarea intrării în faliment.
(3) Încheierea va indica şi termenele prevăzute la art. 107 alin. (2).
(4) Prevederile art. 45 se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte creanţele existente la data intrării în faliment.
(5) După intrarea în faliment, dispoziţiile art. 75-90 vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte creanţele născute între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.

Art. 107. – (1) Lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administrator, menţionată la art. 106 alin. (2) lit. d), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 75 se aplică în mod corespunzător.
(2) Notificarea va cuprinde:
a) termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la alin. (3), în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45de zile de la data intrării în faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
b) termenul de verificare a creanţelor menţionate la alin. (3), întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al acestora, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin încheierea de intrare în faliment, pentru definitivarea tabelului suplimentar;
d) termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creanţelor menţionate la alin. (3) şi de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).
(3) Vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului, născute după data deschiderii procedurii.
(4) Creanţele admise în tabelul definitiv de creanţe, în condiţiile art. 88, nu vor mai fi supuse verificării; titularii acestor creanţe vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator în tabelul preliminar prevăzut la alin. (2) lit. b).
(5) Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 108.
(6) Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 90.
Art. 108. – În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării.
Art. 109. – Garanţiile reale şi personale constituite pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare rămân valabile în favoarea creditorilor pentru plata sumelor datorate acestora potrivit planului de reorganizare.
Art. 110. – (1) Creditorii nu sunt obligaţi să restituie sumele încasate în cursul reorganizării.
(2) Actele cu titlu gratuit, efectuate între data confirmării planului de reorganizare şi intrarea în faliment, vor fi anulate.
(3) Celelalte acte efectuate în intervalul menţionat la alin. (2), exceptându-le pe cele făcute cu respectarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) şi (2) şi pe cele permise expres de planul de reorganizare, sunt prezumate ca fiind în frauda creditorilor şi vor fi anulate, cu excepţia cazului în care cocontractantul dovedeşte buna sa credinţă la momentul încheierii actului.

§ 1. Măsuri premergătoare lichidării
Art. 111. – (1) Vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.
(2) Nu vor fi puse sub sigilii:
a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă, spre a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
b) registrele de contabilitate;
c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute;
d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune la bancă în contul averii debitorului.
(3) Când debitorul are bunuri şi în alte judeţe, judecătorul-sindic va trimite notificări tribunalelor din acele judeţe, în vederea sigilării de urgenţă a bunurilor.
(4) Documentele întocmite de alte tribunale, certificând că sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise judecătorului-sindic.
(5) În timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor.
Art. 112. – (1) Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri el va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul va trebui să fie de faţă şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă debitorul nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.
(2) Lichidatorul, pe măsura desfăşurării inventarierii, ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.
Art. 113. – (1) Inventarul va trebui să descrie toate bunurile debitorului, chiar şi pe cele nepuse sub sigiliu, şi să indice valoarea lor aproximativă la data inventarului. La cererea comitetului creditorilor sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate numi un expert, pe cheltuiala averii debitorului, pentru evaluarea bunurilor.
(2) Actul de inventar va fi semnat de lichidator, de debitor şi de expert, dacă este cazul.

§ 2. Efectuarea lichidării
Art. 114. – (1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic.
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, lichidarea va începe de îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii bunurilor din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vândute în bloc – ca un ansamblu în stare de funcţionare – sau individual. Dacă bunurile nu se pot vinde prin negociere directă, acestea vor fi vândute la licitaţie, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Lichidatorul va angaja în numele debitorului un evaluator, persoană fizică sau juridică, ce va evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.
(4) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pe cât posibil, bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât individual, cât şi în bloc; prin bloc, ca ansamblu funcţional, se înţelege o parte sau toate bunurile debitorului, necesare pentru desfăşurarea unei afaceri, pentru care un cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunurile componente.

Art. 115. – (1) În caz de necesitate sau utilitate învederată a vânzării în bloc, lichidatorul va prezenta judecătorului-sindic un raport în care vor fi indicate, descrise şi evaluate bunurile ce urmează a fi vândute împreună, precizându-se şi sarcinile de care, eventual, sunt grevate, însoţit de propuneri vizând modalităţile de vânzare. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului, unde va putea fi studiată de orice parte interesată.
(2) Raportul prevăzut la alin. (1) va cuprinde propuneri privind modalitatea de vânzare în bloc, după cum urmează:
a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat, cu precizarea condiţiilor minime ale contractului, cum ar fi preţul şi modalitatea de plată;
b) vânzare prin negociere directă, fără cumpărător identificat, cu precizarea preţului minim propus. În acest caz, lichidatorul poate negocia preţul concret al vânzării bunurilor, iar dacă preţul minim nu se poate obţine, adunarea creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacă preţul minim iniţial scade sau urmează să se treacă la vânzarea individuală a bunurilor;
c) vânzare prin licitaţie, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data primirii sesizării lichidatorului, înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului.
(4) În cazul în care vânzarea în bloc nu este necesară, iar cumpărătorul nu este identificat în mod ferm prin raport, adunarea creditorilor poate fixa un preţ minim la care bunurile se pot vinde în bloc. Dacă acest preţ nu este obţinut, iar adunarea creditorilor nu decide altfel, bunurile vor fi vândute individual.
(5) Dacă adunarea creditorilor aprobă raportul, judecătorul-sindic va da, printr-o încheiere, dispoziţie lichidatorului să efectueze actele şi operaţiunile de lichidare, în condiţiile propuse în raport.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru autorizarea vânzării în bloc a creanţelor deţinute de debitor împotriva unor terţe persoane.

Art. 116. – (1) Imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de judecătorul-sindic.
(2) Propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul prin situaţia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate imobiliară şi să arate sarcinile de care este grevat.
(3) Judecătorul-sindic va convoca o şedinţă, în termen de maximum 20 de zile de la data primirii cererii, notificând propunerea debitorului şi creditorilor cu garanţii reale asupra bunului şi înştiinţându-i despre posibilitatea de a depune contestaţii motivate cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.
(4) În cadrul şedinţei prevăzute la alin. (3), judecătorul-sindic va soluţiona toate contestaţiile şi va decide, prin încheiere, asupra propunerii formulate de lichidator; încheierea va fi notificată celor menţionaţi la alin. (3), dacă nu au dat urmare citării, afişată la imobilul care urmează a fi vândut şi publicată în două ziare locale de largă difuzare.
(5) Vânzarea va putea fi făcută, sub sancţiunea nulităţii, numai după 20 de zile de la data ultimei publicări în ziar.
Art. 117. – Veniturile obţinute din administrarea clădirilor sau a altor bunuri ale averii debitorului vor fi depuse în contul averii acestuia şi vor fi împărţite creditorilor în acelaşi timp cu preţul obţinut din vânzarea acelor bunuri.
Art. 118. – Valorile mobiliare vor fi vândute în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2002*).
___________
*) A se vedea nota de la art. 92.

Art. 119. – Lichidatorul va încheia contracte de vânzare-cumpărare; sumele realizate din vânzări vor fi depuse în contul prevăzut la art. 4 alin. (2) şi recipisele vor fi predate judecătorului-sindic.
Art. 120. – (1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie, de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata retribuţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 28;
2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile.
(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 122, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 45. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.
(3) Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă, făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.

§ 3. Distribuirea sumelor realizate în urma lichidării
Art. 121. – (1) La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul va prezenta judecătorului-sindic un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata retribuţiei sale şi a celorlalte cheltuieli, menţionate la art. 122 pct. 1.
(2) Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor. O copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului.
(3) Orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 10 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunică, de urgenţă, lichidatorului şi debitorului.
(4) În termen de 20 de zile de la afişare, judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul, cu debitorul şi cu creditorii o şedinţă în care va soluţiona, deodată, prin sentinţă, toate contestaţiile.
Art. 122. – Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 23 alin. (1), art. 27, art. 28 şi ale art. 97 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 101 alin. (4);
2. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;
3. creanţele izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
4. creanţele bugetare;
5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
8. alte creanţe chirografare;
9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit;
10. creanţele membrilor, asociaţilor sau acţionarilor persoanei juridice debitoare, derivând din dreptul rezidual al calităţii lor, în conformitate cu prevederile legale şi statutare.

Art. 123. – Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul menţionat la art. 107 alin. (2) lit. d).
Art. 124. – (1) Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 122.
(2) În cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora vor primi o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.
Art. 125. – În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, împotriva grupului sau societăţii, judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, membrilor, pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie, care va fi pusă în executare de lichidator, prin executor judecătoresc.
Art. 126. – Cu ocazia distribuirilor parţiale următoarele sume vor fi consemnate:
1. sume proporţionale datorate creditorilor ale căror creanţe sunt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă;
2. sume proporţionale, datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
3. sume proporţionale, datorate creanţelor admise provizoriu;
4. rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.
Art. 127. – Pentru creditorii cu creanţe înscrise în tabelul de creanţe, cărora li s-au alocat sume numai parţial, sau cu creanţe sub condiţie suspensivă şi care au luat parte la distribuire, sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă, într-un cont special de depozit, până ce situaţia lor va fi lămurită.
Art. 128. – (1) După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final împreună cu un bilanţ general; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.
(2) La data şedinţei, judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia.
(3) Creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la vreo distribuire.
Art. 129. – După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 90 de zile de către cei îndreptăţiţi la ele vor fi depuse de către lichidator la bancă, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal. Ele vor putea fi folosite în condiţiile art. 4 alin. (4).

SECŢIUNEA a 8-a
Închiderea procedurii

Art. 130. – În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art. 131. – (1) O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă, printr-o sentinţă, în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă în conformitate cu alin. (2).
(2) O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora.
Art. 132. – Judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.
Art. 133. – (1) În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condiţiile art. 32, dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, că nu s-a depus nici o cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii şi de revocare a hotărârii de deschidere a procedurii.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevăzute la art. 136. Cu toate acestea, operaţiunile de administrare, legal făcute asupra averii debitorului, îşi vor produce efectele, iar drepturile dobândite până la revocare rămân neatinse.
Art. 134. – Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic debitorului, tuturor creditorilor, membrilor sau, după caz, asociaţilor/acţionarilor, direcţiei teritoriale a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii, şi se va afişa în extras la sediul tribunalului.
Art. 135. – Prin închiderea procedurii judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.
Art. 136. – (1) Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii el va fi descărcat de obligaţii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii, cu excepţia cazului prevăzut la art. 90 alin. (1) pct. 3.
(2) Nu beneficiază de descărcarea de obligaţii prevăzută la alin. (1) debitorul persoană fizică care a beneficiat, într-o procedură de reorganizare sau de faliment anterioară, de o măsură similară, intervenită cu cel mult 5 ani anterior deschiderii procedurii subsecvente.
(3) Pe data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) planul de reorganizare al debitorului persoană fizică prevede lichidarea totală sau substanţială a bunurilor din averea debitorului;
b) planul prevede că debitorul nu va mai continua activitatea comercială după executarea planului; şi
c) la momentul confirmării planului, debitorul nu ar beneficia de măsura descărcării de obligaţii în cazul în care s-ar afla într-o procedură de faliment.
(4) Descărcarea de obligaţii a debitorului nu atrage descărcarea de obligaţii a fidejusorului sau codebitorului principal.

CAPITOLUL IV
Răspunderea membrilor organelor de conducere

Art. 137. – (1) Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori şi de orice altă persoană – care au contribuit la ajungerea debitorului în această situaţie, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.

Art. 138. – Sumele depuse potrivit art. 137 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
Art. 139. – În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 137, judecătorul-sindic va dispune măsuri asigurătorii, din oficiu sau la sesizarea făcută de către administrator/lichidator, de către oricare dintre creditori, membri sau, după caz, asociaţi/acţionari.

Art. 140. – (1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 137 alin. (1) se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, cu excepţia cazurilor în care legea specială dispune altfel.
(2) După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi depuse într-un cont bancar distinct la dispoziţia judecătorului-sindic pentru distribuirea acestor sume, în condiţiile legii.

CAPITOLUL V
Infracţiuni şi pedepse

Art. 141. – (1) Constituie infracţiunea de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii în termenul prevăzut la art. 32.
(2) Constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă şi se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, fapta persoanei care:
a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c) ori ascunde o parte din activul averii acestora;
b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele debitorilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c), în alt act sau în situaţia financiară, sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşite în vederea diminuării aparente a valorii activelor;
c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a debitorilor prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3, lit. b) şi c), o parte însemnată din active.
Art. 142. – (1) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 1 din Codul penal*), se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani, atunci când este săvârşită de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de către orice reprezentant sau prepus al acestuia.
(2) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută la art. 214 alin. 2 din Codul penal*), se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani, atunci când este săvârşită de administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de către orice reprezentant sau prepus al acestuia, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
___________
*) În conformitate cu prevederile Legii nr. 301/2004 – Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare în termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sediul materiei pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă îl constituie art. 258.

Art. 143. – (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către administratorul ori lichidatorul averii debitorului, precum şi de către orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.
Art. 144. – Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra averii debitorului se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Art. 145. – Refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv sau reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică, de a pune la dispoziţie judecătorului-sindic, administratorului sau lichidatorului judiciar, în condiţiile prevăzute la art. 39, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a)-f) sau împiedicarea acestora, cu rea-credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Art. 146. – Infracţiunile prevăzute la art. 141-145 se judecă în primă instanţă de tribunal, cu celeritate.

CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 147 – Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului comercial român.
Art. 148. – Cuantumul amenzii**) stabilite la art. 51 alin. (2) se va modifica periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de indicele inflaţiei.

Art. 149. – Procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de insolvenţă se va stabili prin lege specială.
Art. 150. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se aplică la 60 de zile de la data intrării ei în vigoare***).
(2) Pe data aplicării prezentei legi se abrogă:
– art. 695-888 (Cartea a III-a – Despre faliment) şi art. 936-944 (Dispoziţiuni speciale de procedură în materie de faliment) din Codul comercial român;
– art. 34-38 (Dispoziţiuni relative la faliment) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Codului comercial român, publicat în Monitorul Oficial nr. 126 din 10 septembrie 1887.
___________
***) Legea nr. 64/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 29 iunie 1995.

Art. 151. – Procedurile falimentare deschise până la data punerii în aplicare a prezentei legi vor continua să fie administrate şi lichidate potrivit dispoziţiilor Codului comercial român.