CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege se aplică următoarelor categorii de persoane aflate în insolvenţă şi care vor fi denumite în continuare debitori:
a) comercianţii:
1. societăţile comerciale;
2. cooperativele de consum şi cooperativele meşteşugăreşti, denumite în continuare organizaţii cooperatiste, asociaţiile teritoriale ale cooperativelor de consum şi meşteşugăreşti, constituite potrivit Decretului-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, cu modificările ulterioare, respectiv Legii nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum şi a cooperaţiei de credit, cu modificările ulterioare, precum şi societăţile cooperative;
3. persoanele fizice care acţionează individual sau în asociaţii familiale;
b) societăţile agricole;
c) grupurile de interes economic.
(2) Prin insolvenţă se înţelege acea stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.

Art. 2. – Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, fie prin reorganizarea activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.
Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, averea debitorului cuprinde totalitatea bunurilor şi drepturilor patrimoniale ale acestuia – inclusiv cele dobândite în cursul procedurii stabilite de prezenta lege – care pot face obiectul unei executări silite, în condiţiile Codului de procedură civilă.
Art. 4. – (1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea debitorului.
(2) Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziţii emise de debitor sau, după caz, de administrator, iar în cursul falimentului, de lichidator.
(3) Disponibilităţile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
(4) În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plătite de persoanele fizice şi/sau juridice registrului comerţului pentru serviciile prestate de acesta.
(5) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin majorarea cu 10% a taxelor percepute de oficiile registrului comerţului.

CAPITOLUL II
Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

Art. 5. – (1) Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul şi lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

SECŢIUNEA 1
Instanţele judecătoreşti

Art. 6. – Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole, şi sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de preşedintele tribunalului în condiţiile art. 9.
Art. 7. – (1) Citarea părţilor, precum şi comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură se fac, de regulă, în condiţiile prevăzute la art. 85-94 din Codul de procedură civilă.
(2) Prin excepţie, îndeplinirea actelor menţionate la alin. (1) se va face prin publicitate, în cazurile expres prevăzute de lege.
Art. 8. – (1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin publicitate. În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel în copie certificată, sub semnătura grefierului-şef al tribunalului, numai actele care interesează rezolvarea recursului.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) hotărârea de respingere a contestaţiei debitorului, făcută în temeiul art. 38 alin. (5);
b) hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 106;
c) hotărârea de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, făcută în temeiul art. 121.
(6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii deschise împotriva unui debitor se constituie un singur dosar.

SECŢIUNEA a 2-a
Judecătorul-sindic

Art. 9. – Judecătorul-sindic este nominalizat, în fiecare caz, de preşedintele tribunalului, dintre judecătorii desemnaţi ca judecători-sindici, în temeiul art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 10. – În îndeplinirea îndatoririlor sale judecătorul-sindic va putea desemna, prin încheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le şi retribuţia. Retribuţiile vor fi plătite în conformitate cu art. 4.
Art. 11. – (1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) darea hotărârii de deschidere a procedurii;
b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii;
c) desemnarea, prin hotărâre, a administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor;
d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
f) judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de administrator sau de lichidator;
g) confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;
h) hotărârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;
i) soluţionarea obiecţiilor la rapoartele trimestriale şi la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului;
j) autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică;
k) darea hotărârii de închidere a procedurii.
(2) Dacă examinarea chestiunilor supuse deliberării în şedinţele de judecată prezidate de judecătorul-sindic nu se poate finaliza într-o singură zi, deliberarea va continua de drept în prima zi lucrătoare următoare, fără o nouă înştiinţare, procedându-se astfel în continuare până la rezolvarea tuturor chestiunilor.

Art. 12. – Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.

Art. 13. – În orice stadiu al procedurii, tribunalul poate înlocui un judecător-sindic cu altul, prin încheiere motivată, dată în Camera de consiliu.

SECŢIUNEA a 3-a
Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

Art. 14. – (1) Adunarea creditorilor va fi convocată şi prezidată de către administrator sau, după caz, de către lichidator, dacă legea sau judecătorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului sau, după caz, a lichidatorului.
(2) Creditorii cunoscuţi vor fi convocaţi de administrator sau de lichidator în cazurile prevăzute de lege şi ori de câte ori va fi necesar.
(3) Adunarea creditorilor va fi convocată şi la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.
Art. 15. – (1) Convocarea creditorilor va trebui să cuprindă ordinea de zi a şedinţei.
(2) Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.
(3) Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi, pentru fiecare adunare, cu procură specială şi legalizată sau, în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.
(4) Nu se va ţine seama de declaraţiile scrise trimise de creditori, cu excepţia cazurilor în care legea admite votul prin adeziune. În cazul în care este permisă votarea prin corespondenţă, creditorii îşi pot transmite votul printr-un înscris în format electronic căruia i s-a încorporat, ataşat sau asociat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat valabil.
(5) La şedinţele adunării creditorilor vor participa 2 delegaţi ai salariaţilor debitorului, votând pentru creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti.
(6) Dacă examinarea chestiunilor supuse deliberării creditorilor nu se poate finaliza într-o singură zi, deliberarea va continua de drept în prima zi lucrătoare următoare, fără o nouă înştiinţare, procedându-se astfel în continuare până la rezolvarea tuturor chestiunilor.
(7) Procesul-verbal al adunării creditorilor va fi semnat de preşedintele şedinţei şi va cuprinde în rezumat dezbaterile ţinute, votul creditorilor pentru fiecare chestiune şi deciziile adoptate.
Art. 16. – (1) În cadrul şedinţelor adunării creditorilor aceştia vor putea desemna un comitet al creditorilor şi vor avea dreptul să analizeze situaţia debitorului, rapoartele întocmite de comitetul creditorilor, măsurile luate de administrator sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri.
(2) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majorare specială, şedinţele vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor împotriva averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorităţi, prin valoare, a creanţelor prezente.
(3) Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (2) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:
a) ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;
b) ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat; şi
c) ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.
(4) Planul de reorganizare va fi supus votului adunării creditorilor, în condiţiile stabilite la art. 99.
Art. 17. – (1) Judecătorul-sindic va desemna, dacă este necesar, în raport cu proporţiile cazului, un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanţele garantate şi chirografare cele mai mari, prin valoare, înscrişi în lista prevăzută la art. 33, 39, respectiv art. 40.
(2) Desemnarea se va face fie prin hotărârea de deschidere a procedurii, fie după prezentarea sau întocmirea listei de creditori, dacă lista nu este disponibilă la data deschiderii procedurii.
(3) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor aceştia vor putea alege un comitet format din 3-7 creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, care se oferă voluntar; comitetul astfel desemnat va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic.
(4) Dacă nu se va obţine majoritatea necesară, judecătorul-sindic va putea desemna comitetul potrivit criteriilor prevăzute la alin. (1) sau va putea menţine comitetul desemnat anterior.
(5) În cursul activităţii sale judecătorul-sindic va putea cere asistenţa comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia.
Art. 18. – (1) Comitetul creditorilor face parte dintre cei îndreptăţiţi ca, atunci când debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare în condiţiile art. 33, respectiv art. 39, ori nu a fost propus de debitor sau nu a fost confirmat un plan de reorganizare, să ceară judecătorului-sindic să ridice debitorului dreptul de administrare.
(2) Comitetul creditorilor poate fi autorizat de judecătorul-sindic să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial – făcute de debitor în frauda creditorilor -, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administrator sau de lichidator.

SECŢIUNEA a 4-a
Adunarea generală a membrilor sau asociaţilor/acţionarilor.
Reprezentantul membrilor sau asociaţilor/acţionarilor

Art. 19. – (1) Pe perioada desfăşurării procedurii prevăzute de prezenta lege adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor va fi convocată ori de câte ori se va considera necesar şi va fi prezidată de administrator sau lichidator, dacă legea ori judecătorul-sindic nu dispune altfel.
(2) Adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor va fi convocată şi la cererea asociaţilor/acţionarilor reprezentând cel puţin 10% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător adunării generale a membrilor grupurilor de interes economic şi, respectiv, ai societăţilor cooperative; în cazul acestor persoane juridice, procentul prevăzut la alin. (2) se raportează la numărul membrilor acestora.
(4) Membrilor sau, după caz, asociaţilor/acţionarilor li se vor notifica, în condiţiile legii, în mod obligatoriu:
a) hotărârea de deschidere a procedurii;
b) propunerea de îndeplinire a unor acte, operaţiuni şi plăţi care depăşesc condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente;
c) solicitarea de intrare în faliment, precum şi hotărârea judecătorului-sindic de intrare în faliment a debitorului;
d) propunerea de vânzare în bloc sau de vânzare a imobilelor;
e) raportul final şi bilanţul general, întocmite de lichidator;
f) hotărârea de închidere a procedurii.

Art. 20. – (1) În cadrul şedinţelor adunării generale a membrilor sau, după caz, a asociaţilor/acţionarilor, aceştia vor desemna, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, care să le reprezinte interesele şi vor avea dreptul să analizeze situaţia debitorului, rapoartele întocmite de reprezentantul membrilor ori, după caz, al asociaţilor/acţionarilor, măsurile luate de administrator sau de lichidator şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri.
(2) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele vor avea loc în prezenţa asociaţilor/acţionarilor reprezentând cel puţin jumătate din capitalul social, iar deciziile se adoptă cu majoritate simplă, raportată la capitalul social reprezentat. În toate cazurile însă deciziile se adoptă doar cu votul asociaţilor/acţionarilor reprezentând cel puţin o treime din capitalul social.
(3) Pentru grupurile de interes economic şi, respectiv, societăţile cooperative, procentele prevăzute la alin. (2) se raportează la numărul membrilor acestora.
(4) Comunicarea sau notificarea oricărui act de procedură către membri sau, după caz, asociaţi/acţionari se realizează la adresa reprezentantului membrilor ori, după caz, al asociaţilor/acţionarilor, aleasă de acesta.
(5) Reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor este împuternicit să exercite orice drepturi ori atribuţii pe care le poate exercita debitorul persoană fizică, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că acestea vor fi exercitate de membri sau, după caz, asociaţi/acţionari, individual ori în alte condiţii.
(6) În cazurile prevăzute la art. 19 alin. (4) lit. b), c), d) şi e), reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor va putea formula obiecţii în condiţiile stabilite de lege, dar nu va participa la exercitarea votului pentru aprobarea măsurilor respective, dacă un astfel de vot este prevăzut de lege.
Art. 21. – (1) Judecătorul-sindic va desemna un reprezentant dintre primii 3 asociaţi/acţionari titulari ai părţilor sociale/acţiunilor cele mai mari, prin valoare.
(2) Desemnarea se va putea face fie prin hotărârea de deschidere a procedurii, fie ulterior.
(3) În cadrul primei şedinţe a adunării generale a asociaţilor/acţionarilor sau ulterior, aceştia vor putea alege, pe cheltuiala lor, un reprezentant, persoană fizică sau juridică; reprezentantul astfel desemnat va înlocui reprezentantul desemnat anterior de judecătorul-sindic.
(4) În cursul activităţii sale judecătorul-sindic va putea cere asistenţa reprezentantului asociaţilor/acţionarilor sau a unui delegat al acestuia.
(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte desemnarea reprezentantului membrilor grupului de interes economic sau, după caz, ai societăţilor cooperative.
Art. 22. – Reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor poate îndeplini următoarele atribuţii:
a) propunerea de desemnare a unui administrator;
b) consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu privire la desfăşurarea şi administrarea procedurii;
c) examinarea actelor săvârşite de debitor, administrator sau lichidator, a activităţii şi situaţiei financiare a debitorului, precum şi a posibilităţii de continuare a activităţii acestuia;
d) formularea şi negocierea unui plan de reorganizare, precum şi informarea şi consilierea membrilor sau, după caz, a asociaţilor/acţionarilor cu privire la conţinutul oricărui alt plan propus;
e) efectuarea oricăror alte activităţi necesare pentru protejarea intereselor membrilor sau, după caz, ale asociaţilor/acţionarilor.

SECŢIUNEA a 5-a
Administratorul

Art. 23. – (1) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator – persoană fizică sau societate comercială -, stabilindu-i şi remuneraţia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Creditorii nemulţumiţi pot contesta decizia prevăzută la alin. (1), în termen de 3 zile, la judecătorul-sindic, care va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va desemna administratorul propus de creditori sau, după caz, va menţine administratorul desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii.
(3) Dacă în termenul stabilit la alin. (2) decizia adunării creditorilor nu este contestată, judecătorul-sindic, printr-o încheiere, va desemna administratorul propus de creditori, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului pe care l-a desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii.
(4) Administratorul, persoană fizică sau societate comercială, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în reorganizare şi lichidare, în condiţiile legii.
(5) Nu poate fi desemnat administrator sau lichidator persoana fizică care nu poate fi fondator, administrator, director, cenzor sau reprezentant al unei societăţi comerciale, potrivit art. 6 alin. (2) şi art. 138 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
(6) În situaţiile prevăzute la art. 149 din Legea nr. 31/1990, republicată, administratorul/lichidatorul are obligaţia de abţinere. În cazul neconformării, persoana interesată poate iniţia procedura recuzării, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător.
(7) Înainte de desemnarea sa administratorul trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului pe perioada exercitării calităţii sale.
(8) Este interzis administratorului, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.

Art. 24. – Principalele atribuţii ale administratorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului;
b) întocmirea actelor prevăzute la art. 33 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;
c) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului menţionat la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art. 91;
d) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
e) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, cu precizarea expresă, în acest caz, a atribuţiilor sale şi a condiţiilor de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;
f) stabilirea datelor şedinţelor adunării creditorilor;
g) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
h) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
l) urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii;
m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;
n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
o) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic, cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia.
Art. 25. – (1) Administratorul va depune la dosarul cauzei un raport lunar, cuprinzând descrierea modului în care s-a achitat de atribuţiile sale, precum şi justificarea cheltuielilor efectuate în condiţiile art. 120 alin. (1) şi art. 122.
(2) Debitorul persoană fizică, reprezentantul membrilor sau al asociaţilor/acţionarilor, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator.
(3) Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).
(4) Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în Camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a administratorului, putând, dacă va considera necesar, să suspende executarea măsurii contestate.
Art. 26. – (1) Judecătorul-sindic va sancţiona cu amendă judiciară de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei refuzul, fără motive temeinice, al practicianului în reorganizare şi lichidare de a accepta desemnarea ca administrator.
(2) În exercitarea atribuţiei de control prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. c) judecătorul-sindic poate desfiinţa măsurile ilegale luate de administrator, chiar dacă nu au fost contestate, putând, dacă va considera necesar, să citeze în Camera de consiliu administratorul şi persoanele interesate.
(3) În orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, înlocuirea administratorului.
(4) În vederea adoptării măsurii menţionate la alin. (3), judecătorul-sindic îi va cita în Camera de consiliu pe administrator şi comitetul creditorilor.
(5) Judecătorul-sindic va sancţiona administratorul cu amendă judiciară de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credinţă, nu îşi îndeplineşte sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
(6) Dacă prin fapta prevăzută la alin. (5) administratorul a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părţi interesate, să-l oblige pe administrator la acoperirea prejudiciului produs.
(7) În cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la alin. (1), (5) şi (6), urmează a se aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 1084 şi 1085 din Codul de procedură civilă.
Art. 27. – În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale administratorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea şi nivelul retribuţiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic.

SECŢIUNEA a 6-a
Lichidatorul

Art. 28. – (1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, aplicându-se, în mod corespunzător, art. 23, 25, 26, 27 şi art. 101 alin. (5).
(2) Atribuţiile administratorului încetează la momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului de către judecătorul-sindic.
(3) Poate fi desemnat lichidator şi administratorul desemnat anterior.
Art. 29. – Principalele atribuţii ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administrator;
b) conducerea activităţii debitorului;
c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea;
g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii;
h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;
l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
Art. 30. – (1) Actele încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică, vor fi supuse autentificării judecătorului-sindic.
(2) Judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de autentificare, în baza căreia actul va putea fi înscris în registrele de publicitate.

CAPITOLUL III
Procedura

SECŢIUNEA 1
Cererile introductive

Art. 31. – (1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori.
(2) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor putea introduce cerere împotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea şi controlul acestora, care, potrivit datelor de care autorităţile respective dispun, îndeplinesc criteriile prevăzute de dispoziţiile legale speciale pentru pornirea procedurii prevăzute de prezenta lege.

§ 1. Cererea debitorului
Art. 32. – (1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.
(2) Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi şi debitorul în cazul căruia apariţia stării de insolvenţă este iminentă.
(3) Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.
(4) Introducerea prematură şi cu rea-credinţă de către debitor a unei cereri de deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului persoană fizică sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor juridice debitoare, pentru prejudiciile pricinuite.
Art. 33. – (1) Cererea debitorului va trebui să fie însoţită de următoarele acte:
a) bilanţul şi copii de pe registrele contabile curente;
b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare formulării cererii introductive;
e) contul de profit şi pierderi pe anul anterior depunerii cererii;
f) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;
g) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în faliment sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii sau prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu începerea falimentului;
h) o declaraţie pe propria răspundere sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.
(2) Dacă debitorul nu dispune la momentul înregistrării cererii de vreuna dintre informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f) şi h), el va putea înregistra acea informaţie la tribunal, în termen de 10 zile; dacă nu o va face, cererea sa va fi respinsă.
Art. 34. – (1) În cazul unei cereri introduse de o societate în nume colectiv sau în comandită, acea cerere nu va fi considerată ca fiind făcută şi de asociaţii cu răspundere nelimitată sau, în condiţiile art. 36-38, şi împotriva lor.
(2) O cerere introdusă de un asociat cu răspundere nelimitată sau împotriva acestuia pentru datoriile sale va fi fără efecte juridice cu privire la societatea în nume colectiv sau în comandită din care face parte.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, în privinţa cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.
Art. 35. – Nu vor fi primite de tribunal cererile de reorganizare ale debitorilor, care în ultimii 5 ani precedenţi au mai făcut o astfel de cerere sau au fost obiectul unei astfel de cereri introduse de creditori.

§ 2. Cererile creditorilor
Art. 36. – (1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii:
a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive;
b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive;
c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive.
(2) Dacă între momentul formulării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri de către judecătorul-sindic sunt formulate cereri de către alţi creditori, judecătorul sindic va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
(3) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la primul dosar.

Art. 37 – După înregistrarea unei cereri introductive, preşedintele tribunalului va nominaliza de îndată judecătorul-sindic, potrivit art. 9.

SECŢIUNEA a 2-a
Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii

Art. 38. – (1) Dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor stabilite la art. 32, 33 şi 35, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii, pe care o va notifica în condiţiile art. 75. În cazul în care creditorii se opun deschiderii procedurii în termen de 15 zile de la publicarea notificării, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona, deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile.
(2) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului şi va dispune afişarea unei copii la uşa instanţei.
(3) Dacă, în termen de 5 zile de la primirea copiei, debitorul contestă că ar fi în stare de insolvenţă, în condiţiile stabilite la art. 36, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 10 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul şi creditorii care au introdus cererea.
(4) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
(5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide procedura printr-o sentinţă.
(6) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor şi dispune ca sentinţa să fie afişată la uşa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(7) Dacă debitorul nu contestă în termenul prevăzut la alin. (3) că ar fi în stare de insolvenţă, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii.

Art. 39. – În termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 38 alin. (5) sau (7), debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1).
Art. 40. – Dacă debitorul nu a prezentat informaţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. b), c), d), e) şi h) sau le-a prezentat în mod necorespunzător, administratorul poate, pe cheltuiala averii debitorului, să angajeze, în condiţiile legii, unul sau mai mulţi experţi de specialitate care, folosind bilanţul, registrele contabile şi documentele contabile şi extracontabile ale debitorului, să le întocmească sau, după caz, să le corecteze cu maximă urgenţă.
Art. 41. – Prin hotărârea de deschidere a procedurii judecătorul-sindic va desemna un administrator, stabilindu-i atribuţiile, potrivit art. 24, precum şi remuneraţia, în conformitate cu criteriile aprobate prin hotărâre a Guvernului.

art. 42. – De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Art. 43. – (1) Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării menţionate la art. 42 cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului asupra căruia poartă garanţia sau dreptul de retenţie, în una dintre următoarele situaţii:
A. a) atunci când valoarea obiectului garanţiei este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi părţilor de creanţe garantate cu acel obiect; şi
b) obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă vitală pentru reuşita unei reorganizări care, în cazul concret, ar avea şanse efective de realizare;
B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, datorită:
– diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;
– diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;
– lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. B judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite a oferi o protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:
a) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului, pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
b) efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului, pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
c) novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale, ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.
(3) Reclamantul într-o cerere de ridicare a suspendării trebuie să facă dovada faptului prevăzut la alin. (1) lit. A.a), rămânând debitorului/administratorului sau altei părţi interesate sarcina producerii dovezii contrare şi, respectiv, a celorlalte elemente.
Art. 44. – Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 42. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii.
Art. 45. – Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie, de orice fel, sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanţelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus.
Art. 46. – (1) După ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 38, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sancţiunea nulităţii, să înstrăineze, fără acordul judecătorului-sindic, acţiunile ori părţile lor sociale sau de interes, deţinute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.
(2) Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor ori a părţilor sociale sau de interes, potrivit alin. (1), în registrele speciale de evidenţă sau în conturile înregistrate electronic.
Art. 47. – Debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţie administratorului sau, după caz, lichidatorului toate informaţiile cerute de acesta cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Art. 48. – (1) După rămânerea irevocabilă a hotărârii de deschidere a procedurii, toate actele şi corespondenţa emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi franceză, menţiunea “în insolvenţă”.
(2) După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi corespondenţa vor purta, în condiţiile menţionate la alin. (1), menţiunea “în reorganizare judiciară” sau, după caz “în faliment”.
(3) Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă, ca urmare a nerespectării obligaţiei menţionate la alin. (1) şi (2), vor fi reparate în mod exclusiv de persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului, fără a fi atinsă averea debitorului.
Art. 49. – (1) În afară de cazurile prevăzute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
(2) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul sunt obligaţi să întocmească şi să păstreze regulat o listă cuprinzând toate actele şi operaţiunile încheiate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare ale cocontractanţilor.
Art. 50. – (1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, după caz, ale art. 39, intenţia de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o dată cu desemnarea unui administrator, indicând totodată şi condiţiile de exercitare a acestuia.
(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(6) Judecătorul-sindic va examina în termen de 15 zile cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor.

Art. 51. – (1) Judecătorul-sindic va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al său sau al administratorului/lichidatorului.
(2) Încălcarea dispoziţiilor judecătorului-sindic, menţionate la alin. (1), atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul creat, precum şi o amendă judiciară de la 4.000.000 lei la 10.000.000 lei.

Art. 52. – (1) Pe perioada în care debitorul sau/şi administratorul exercită dreptul de administrare, acesta poate îndeplini orice acte şi operaţiuni – inclusiv utilizarea, vânzarea şi închirierea de bunuri – şi poate efectua plăţi, dacă toate acestea se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente.
(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate de judecătorul-sindic; acesta va convoca o şedinţă în termen de maximum 20 de zile de la data primirii cererii, înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea de a depune contestaţii motivate cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.
(3) În cadrul şedinţei prevăzute la alin. (2), judecătorul-sindic va soluţiona toate contestaţiile şi va decide, prin încheiere, asupra cererii formulate de debitor/administrator.
(4) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se va ţine seama de prevederile art. 43 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzătoare creanţei garantate.
Art. 53. – Dacă la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil terţilor, înscrierile, transcrierile, intabulările şi orice alte formalităţi specifice necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii, sunt fără efect faţă de masa creditorilor, cu excepţia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanţa, autoritatea sau instituţia competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii.
Art. 54. – Deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Art. 55. – Bunurile înstrăinate de administrator sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii.
Art. 56. – (1) Administratorul va întocmi şi va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului, un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
(2) Raportul va indica dacă există o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit reorganizarea şi, în acest caz, propunerea de intrare în faliment.
(3) Raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului va fi supus aprobării adunării generale a creditorilor la prima şedinţă a acesteia.
(4) Judecătorul-sindic va dispune, în termen de 48 de ore de la primirea raportului prevăzut la alin. (3), publicarea unui anunţ referitor la raport în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, şi în două ziare cu largă difuzare, cu indicarea datei şedinţei adunării creditorilor şi a faptului că este admisibilă votarea prin scrisoare, cu legalizarea semnăturii creditorului de către notarul public, comunicată prin orice mijloace şi înregistrată la tribunal cu cel puţin 3 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.
(5) Administratorul va asigura posibilitatea consultării raportului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul societăţilor agricole şi va fi comunicată debitorului.

Art. 57. – (1) În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, administratorul îi va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris cu privire la raportul prin care se propune intrarea în faliment a debitorului.
(2) Adunarea creditorilor va aproba raportul prevăzut la alin. (1) prin votul titularilor a cel puţin două treimi din creanţele prezente la vot.
(3) În baza hotărârii adunării creditorilor de aprobare a raportului prevăzut la alin. (1), judecătorul-sindic va decide, prin încheiere, intrarea în faliment a debitorului în condiţiile art. 106.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care, până la data primei şedinţe a adunării creditorilor, a fost admis un plan de reorganizare de către judecătorul-sindic.

SECŢIUNEA a 3-a
Situaţia unor acte juridice ale debitorului

Art. 58. – Acţiunile introduse de administrator în aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni sunt scutite de taxele de timbru. Toate acţiunile şi cererile introduse de lichidatorul judiciar sunt scutite de plata taxei de timbru.

Art. 59. – Măsurile prevăzute în prezenta secţiune se aplică atât în cazurile de reorganizare sau de lichidare conform unui plan, cât şi în cele de faliment.
Art. 60. – Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Art. 61. – (1) Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.
(2) Următoarele operaţiuni, încheiate în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în paguba creditorilor:
a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;
b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
c) cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni, cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;
e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale;
f) cu un coindivizar asupra unui bun comun.

Art. 62. – (1) Acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial, potrivit art. 60 sau 61, poate fi introdusă de administrator/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 24 lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
(2) Judecătorul-sindic poate autoriza comitetul creditorilor să introducă o astfel de acţiune, dacă administratorul/lichidatorul nu o face.

Art. 63. – Prin excepţie de la dispoziţiile art. 61, nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale.
Art. 64. – (1) Terţul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 62, va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor.
(2) Terţul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului.
(3) Terţul dobânditor cu titlu gratuit de bună-credinţă va restitui bunurile în starea în care se găsesc, iar în lipsa acestora, va restitui diferenţa de valoare cu care s-a îmbogăţit. În caz de rea-credinţă, terţul va restitui, în toate cazurile, întreaga valoare, precum şi fructele percepute.
Art. 65. – (1) Administratorul, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea intenta acţiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului şi cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că transferul iniţial este susceptibil de a fi anulat.
(2) În cazul în care subdobânditorul este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv al debitorului, se prezumă relativ că acesta a cunoscut împrejurarea menţionată la alin. (1).
Art. 66. – (1) Cererea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.
(2) O persoană obţinând un titlu sau dobândind o garanţie ori un alt drept real asupra bunului respectiv, după efectuarea unei astfel de notări, va avea titlul sau dreptul său condiţionat de dreptul de a fi recuperat bunul.
Art. 67. – (1) În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate. Administratorul/lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a contractantului, prin care i se cere să opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului; în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat.
(2) În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.
(3) Administratorul/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea, cu acordul cocontractanţilor, să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului. Modificările vor fi supuse aprobării judecătorului-sindic, care va avea în vedere dacă ele sunt atât în folosul averii debitorului, cât şi în cel al averii creditorilor.
(4) Dacă vânzătorul unui bun imobil a reţinut titlul de proprietate până la plata integrală a preţului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător şi nu va fi supusă prevederilor alin. (1).
(5) Un contract de muncă sau de închiriere, în calitate de locatar, va putea fi denunţat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.
(6) Într-un contract prevăzând plăţi periodice din partea debitorului, menţinerea contractului nu îl va obliga pe administrator/lichidator să facă plăţi restante pentru perioadele anterioare deschiderii procedurii. Pentru astfel de plăţi pot fi formulate cereri împotriva debitorului.
Art. 68. – Dacă un bun mobil, vândut debitorului şi neplătit de acesta, era în tranzit la data deschiderii procedurii şi bunul nu este încă la dispoziţia debitorului şi nici alte părţi nu au dobândit drepturi asupra lui, atunci vânzătorul îşi poate lua înapoi bunul. În acest caz toate cheltuielile vor fi suportate de către vânzător şi el va trebui să restituie debitorului orice avans din preţ. Dacă vânzătorul admite ca bunul să fie livrat, el va putea recupera preţul prin înscrierea creanţei sale în tabelul de creanţe. Dacă administratorul/lichidatorul cere ca bunul să fie livrat, el va trebui să ia măsuri să se plătească din averea debitorului întregul preţ datorat în baza contractului.
Art. 69. – Dacă debitorul este parte într-un contract prevăzând transferul anumitor mărfuri, titluri reprezentative ale mărfurilor sau active financiare, cotate pe o piaţă reglementată de mărfuri, servicii şi instrumente financiare derivate, la o anumită dată sau într-o perioadă determinată de timp, şi scadenţa cade sau perioada se termină după data deschiderii procedurii, diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul cotat, la data menţionată mai sus, pe piaţa reglementată respectivă sau pe pieţele locului de livrare ori, dacă nu poate fi stabilit locul, la cea mai apropiată piaţă reglementată, va trebui să fie plătită averii debitorului, dacă aceasta este creditoare, şi va fi înscrisă în tabelul de creanţe, dacă este o obligaţie a averii debitorului.
Art. 70. – Dacă un comisionar, care deţine titluri pentru bunuri ce urmează a fi primite ori pentru marfă, devine subiectul unei cereri introductive, comitentul va fi îndreptăţit să-şi ia înapoi titlurile ori marfa sau să ceară ca valoarea lor să fie plătită de către comisionar.
Art. 71. – (1) Dacă un debitor deţine marfă în calitate de consignatar sau orice alt bun care aparţine altuia, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a respingerii contestaţiei debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-şi recupereze bunul, dacă este îngăduit aşa ceva prin contract, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanţie valabil asupra bunului.
(2) Dacă la una dintre datele menţionate la alin. (1) marfa nu este în posesiunea debitorului şi el nu o poate recupera de la deţinătorul actual, proprietarul va fi îndreptăţit să aibă creanţa înregistrată în tabelul de creanţe, cu valoarea pe care marfa o avea la acea dată. Dacă debitorul este în posesiunea mărfii la acea dată, dar a pierdut ulterior posesiunea, proprietarul poate cere ca întreaga valoare a mărfii să fie înscrisă în tabelul de creanţe.
Art. 72. – Faptul că un proprietar al unui imobil închiriat este debitor în prezenta procedură nu va desfiinţa contractul de închiriere, în afară de cazul în care va fi fost stipulat astfel. Cu toate acestea, administratorul/lichidatorul poate să refuze să asigure prestarea oricăror servicii datorate de proprietar chiriaşului pe timpul închirierii. În acest caz chiriaşul poate evacua clădirea şi poate introduce o acţiune sau poate deţine în continuare imobilul, scăzând din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar. Dacă chiriaşul alege să continue a deţine imobilul, el nu va fi îndreptăţit la vreo acţiune în despăgubiri împotriva debitorului, ci va avea numai dreptul de a scădea din chiria pe care o plăteşte costul serviciilor datorate de proprietar.
Art. 73. – Administratorul/lichidatorul poate să denunţe un contract prin care debitorul s-a obligat să efectueze anumite servicii specializate sau cu caracter strict personal, în afară de cazul în care creditorul acceptă efectuarea prestaţiei de către o persoană desemnată de administrator/lichidator.
Art. 74. – (1) Dacă un asociat dintr-o societate agricolă, societate în nume colectiv, societate în comandită ori cu răspundere limitată sau acţionarul unei societăţi pe acţiuni este debitor într-o procedură prevăzută de prezenta lege şi dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage dizolvarea acelei societăţi, administratorul/lichidatorul poate cere lichidarea drepturilor debitorului în acea societate, potrivit ultimei situaţii financiare aprobate, sau poate propune ca debitorul să fie păstrat ca asociat, dacă ceilalţi asociaţi sunt de acord.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, în cazul membrilor societăţilor cooperative şi ai grupurilor de interes economic.