Prețurile de transfer reprezintă prețurile la care se derulează tranzacțiile între companiile care fac parte din același grup (părți afiliate). Tranzacția între părțile afiliate trebuie să fie încheiată la prețul de piață, adică la prețul la care ar fi fost încheiată o tranzacție similară între părți independente, în condiții economice comparabile. Dacă prețul tranzacției între afiliați nu se afla în ”intervalul de piață”, se presupune că profiturile obținute de părți în urma tranzacției nu sunt corect reflectate, afectând impozitele și taxele plătite.
În România există cerințe legale specifice ca prețurile de transfer să fie la preț de piață (la nivelul prețurilor practicate în tranzacțiile dintre independenți). Compania care efectuează tranzacții cu afiliați are obligația să respecte prevederile legale prin intermediul dosarului prețurilor de transfer. Neprezentarea acestui dosar la solicitarea organelor de control atrage amenzi între 12.000 și 14.000 de lei, pentru contribuabili mijlocii și mari și de 2.000-3.500 de lei în cazul contribuabililor mici și persoanelor fizice.

Metodele de stabilire a prețurilor de transfer
Metodele de stabilire a prețurilor de transfer sunt instrumente analitice utilizate pentru determinarea sau evaluarea valorii de piață a tranzacțiilor realizate între persoane afiliate. Autoritățile fiscale folosesc aceste metode pentru a verifica dacă valoarea de piață a tranzacțiilor dintre persoane afiliate în vederea determinării „profiturilor reale”, adică a profiturilor ce ar fi fost obținute în lipsa relației de afiliere dintre cele două părți.
Acestea se împart în 2 mari categorii:
1. metode tradiționale
2. metode tranzacționale

În prima categorie sunt incluse: metoda comparării prețurilor, metoda cost plus și metoda prețului de revânzare. Cea de-a doua categorie cuprinde: metoda marjei nete și metoda împărțirii profitului. Metoda comparării prețurilor compară prețurile practicate în cadrul unor tranzacții similare, metoda cost plus compară marja brută de profit realizată peste costuri, iar metoda prețului de revânzare compară marja brută din vânzări. Metoda marjei nete compară marjele nete de profit obținute de societatea multinațională cu marjele nete de profit obținute de persoane independente din activități similare, în timp ce metoda împărțirii profitului pornește de la profitul agregat obținut de persoanele afiliate în urma tranzacțiilor desfășurate și împarte acest profit între participanți în funcție de contribuția fiecăruia.
Ce este dosarul prețurilor de transfer?
Dosarul prețurilor de transfer reprezintă documentul prin care contribuabilul care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate trebuie să justifice cuantumul prețurilor tranzacțiilor respective și să demonstreze respectarea ”prețului pieței”.
Pe baza informațiilor furnizate în dosar, inspectorul fiscal va lua decizia de a accepta sau de a ajusta prețurile de transfer practicate de contribuabil.

Ce cuprinde un dosar întocmit în mod corespunzător?
Un dosar corespunzător este cel care, în mod necesar, conține informațiile solicitate de legislația în vigoare și care sunt cuprinse în Ordinul ANAF 222/2008:
A. Informații despre grup:
1. structura organizatorică a grupului, legală și operațională, inclusiv participațiile, istoricul și datele financiare referitoare la acesta;
2. descrierea generală a activității grupului, strategia de afaceri, inclusiv schimbările din strategia de afaceri față de anul fiscal precedent;
3. descrierea și implementarea aplicării metodologiei prețurilor de transfer în cadrul grupului, dacă este cazul;
4. prezentarea generală a tranzacțiilor între persoane afiliate, din Uniunea Europeană:
a. modul de tranzacționare;
b. modul de facturare;
c. contravaloarea tranzacțiilor;
5. descrierea generală a funcțiilor și riscurilor asumate de persoanele afiliate, inclusiv schimbările intervenite în acest sens față de anul precedent;
6. prezentarea deținătorilor de active necorporale, din cadrul grupului (patent, nume, know-how etc.) și redevențele plătite sau primite;
7. prezentarea acordurilor de preț în avans încheiate de către contribuabil sau de către alte societăți din cadrul grupului, în legătură cu acesta, cu excepția celor emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
B. Informații despre contribuabil:
1. prezentarea detaliată a tranzacțiilor cu persoanele afiliate:
a. modul de tranzacționare;
b. modul de facturare;
c. contravaloarea tranzacțiilor;
2. prezentarea analizei comparative:
a. caracteristicile bunurilor sau serviciilor;
b. analiza funcțională (funcții, riscuri, mijloace fixe utilizate etc.);
c. termenii contractuali;
d. circumstanțele economice;
e. strategii de afaceri specifice;
f. informații cu privire la tranzacții comparabile externe sau interne;
3. prezentarea persoanelor afiliate și a sediilor permanente ale acestora implicate în aceste tranzacții sau înțelegeri;
4. descrierea metodei de calcul al prețurilor de transfer și argumentarea criteriilor de selecție a acesteia:
a. în cazul în care nu se folosesc metode tradiționale de determinare a prețurilor de transfer se va justifica această opțiune;
b. în toate cazurile în care nu se aplică metoda de comparare a prețurilor se va justifica această opțiune;
5. descrierea altor condiții considerate ca fiind relevante pentru contribuabil.

De ce este necesar dosarul prețurilor de transfer?
1. Cerință legală
Legislația din România amendează neprezentarea dosarului pret=țurilor de transfer sau prezentarea incompletă a acestuia, asimilând acest lucru cu ”efectuarea de tranzacții cu persoane afiliate fără justificarea cuantumului prețurilor de transfer practicate” – caz în care inspectorul fiscal va impune propria lui justificare.
2. Mijloc de protecție fiscală
Contribuabilul știe cel mai bine care sunt funcțiile companiei sale, riscurile asumate și activele utilizate în cadrul grupului, astfel încât poate demonstra că tranzacțiile efectuate cu părțile afiliate au sens și conținut economic și că s-au desfășurat la preț de piață. De aceea dosarul trebuie actualizat de fiecare dată când apar schimbări la nivelul grupului sau la nivelul pieței respective.
3. Instrument de management
Dacă afacerea se bazează în mare parte pe tranzacții cu persoane afiliate, atunci contribuabilul va trebui să știe dacă prețurile practicate în aceste tranzacții sunt semnificativ peste sau sub nivelul pieței. Altfel, mai devreme sau mai târziu punctele vulnerabile ale afacerii se pot răzbuna. Aceste semnale vin în principal din studiul de comparabilitate, care este inima unui dosar de prețuri de transfer.