Birocraţia – definită în DEX ca fiind „putere excesivă a administraţiei” – reprezintă o piatră de moară şi de încercare pentru contribuabili şi, mai ales, pentru contabilii din România de după ’89.

România a suferit mereu de această boală grea, iar aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007 părea că ar aduce un suflu nou şi relaxant pentru contribuabili şi contabili. Dar suflul nou nu a fost în sensul dorit de către aceştia, ci, dimpotrivă, a adus cu sine declaraţii şi raportări suplimentare pentru profesioniştii din România.

Între aceste raportări suplimentare se numără şi declaraţia 394 denumită „Declaraţie informativă privind achiziţiile şi livrările pe teritoriul naţional”, care, de la instituirea sa încă din anul 2007, a suferit în tot această perioadă diverse metamorfoze.

După cum îi spune şi numele, declaraţia 394 are rol informativ şi nu rol de impunere, negenerând obligaţii fiscale de plată către bugetul de stat.

Rolul (ne)declarat al acestei declaraţii a fost şi este acela de a se realiza o corespondenţă directă, la nivel naţional, între facturile emise şi înregistrate în contabilitate de un furnizor/prestator pe teritoriul naţional şi aceleaşi facturi primite şi înregistrate în contabilitate de către beneficarii acestora, pentru a se elimina evaziunea şi frauda fiscală.

În timp, modificările care au survenit faţă de această declaraţie au fost atât ca perioadă de declarare (de la semestrial la aceeaşi perioadă fiscală cu depunerea decontului de TVA), cât şi ca elemente raportate (includerea facturilor emise prin taxare inversă sau cu TVA la încasare şi, cu titlu de noutate, care se va aplica începând cu operaţiunile lunii iulie 2016, includerea autofacturilor si a valorii totale a bonurilor fiscale emise de AMEF).

Totuşi, elementul constant care s-a menţinut de-a lungul istoriei declaraţiei 394 îl constituie obligativitatea înscrierii şi raportării facturilor la luna (perioada) căreia îi aparţin, indiferent de data (perioada) înregistrării acestora în contabilitate.

Şi cum nici un om – indiferent de gradul de profesionalism de care dă dovadă – nu este infailibil, în completarea şi depunerea acestei declaraţii pot apărea erori.

Dar şi statul român recunoaşte acest fapt, drept pentru care acordă dreptul contribuabililor de a corecta declaraţia depusă initial, dacă se constată că aceasta conţine erori sau omisiuni în completare.

Astfel, la art. „ART. 105 Corectarea declaraţiei fiscale” din Codul de procedură fiscală valabil începând din anul 2016 se prevede:

„(2) Declaraţia informativă poate fi corectată de către contribuabil/plătitor indiferent de perioada la care se referă.

(3)Declaraţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi corectate prin depunerea unei declaraţii rectificative.”

Având în vedere faptul că, la momentul elaborării prezentului material, ne aflăm la cumpăna dintre ultimele două luni în care completarea şi depunerea declaraţiei 394 se fac potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 3.596/2011, modificat şi adăugit prin O.P.A.N.A.F. nr. 3.806/2013, şi luna iulie 2016 – prima lună în care completarea şi depunerea declaraţiei 394 se fac potrivit noilor norme prevăzute în O.P.A.N.A.F. nr. 3769/2015, modificat şi adăugit prin O.P.A.N.A.F. nr. 1105/2016, pentru realizarea articolului vom ţine cont de prevederile celor două ordine în ceea ce priveşte reoperarea, corectarea, redepunerea unei noi declaraţii, ca urmare a depunerii unei declaraţii greşite.

I) Condiţii pentru corectarea şi redepunerea unei declaratii corecte în condiţiile prevăzute de OPANAF nr. 3596/2011 – cu modificarile şi completările ulterioare

Potrivit punctului 3 din Partea I din Anexa 2 din acest ordin:

„3. În cazul în care, după depunerea declaraţiei, persoana impozabilă constată existenţa unor omisiuni/erori în datele declarate sau în cazul în care una sau mai multe facturi sunt emise în cursul unei perioade de raportare, dar sunt primite de beneficiarul tranzacţiei după data depunerii declaraţiei, persoana impozabilă trebuie să depună o nouă declaraţie corect completată, cu operaţiunile care necesită modificarea şi/sau operaţiunile care nu au fost declarate, declaraţie care înlocuieşte declaraţia informativă depusă iniţial.”

Conform textului de lege – în vigoare până la data de 30 iunie 2016 – formularul 394 se poate corecta/completa şi (re)depune în următoarele condiţii:

a) omisiuni în datele declarate iniţial:

Dacă declaraţia iniţială a fost depusă, ulterior se pot constata următoarele tipuri de omisiuni:

• existenţa unei facturi emise/primite cu data aferentă perioadei de raportare, dar, din varii motive, aceasta nu a fost cuprinsă în formularul depus pentru acea perioadă fiscală;
• omiterea alegerii tipului de operaţiune V/C în cazul raportării unei facturi emise/primite pentru livrările de cereale şi plante tehnice, respectiv pentru achiziţiile de cereale şi plante tehnice;
• omiterea înscrierii valorii TVA în cazul facturilor emise/primite în regim de taxare inversă;
• omiterea alegerii „Codului şi denumirii NC produs” în situaţia livrărilor/achiziţiilor de cereale şi plante tehnice.

b) erori în datele declarate iniţial:

Dacă declaraţia iniţială a fost depusă, ulterior se pot constata următoarele tipuri de erori:

• declararea din facturile emise/primite a unor sume eronate, diferite faţă de cele corecte evidenţiate în documentele respective;
• alegerea unui tip de operaţiune incorect (de exemplu, alegerea tipului de operaţiune notat cu L – corespunzător livrărilor – în locul celui notat cu A – corespunzător achiziţiilor – pentru o factură primită de la furnizori);
• alegerea unui cod de produs diferit faţă de cel care trebuia ales corect, în cazul raportării unor operaţiuni privind taxarea inversă la cereale şi plate tehnice (de exemplu, alegerea codului pentru „Grâu comun destinat însămânţării” în locul codului pentru „Alt alac (Triticum spelta) şi grâu comun, nedestinate însămânţării”;
• înscrierea în declaraţia iniţială a unor date incorecte privind denumirea societăţii raportoare sau a reprezentantului fiscal;
• înscrierea în declaraţia iniţială a unor date incorecte privind domiciliul fiscal al societăţii raportoare sau al reprezentantului fiscal;
• alegerea iniţială a unui tip plătitor incorect (de exemplu, alegea tipului L – lunar – în locul tipului T – trimestrial);

c) facturi emise în cursul unei perioade de raportare, dar sunt primite de beneficiarul tranzacţiei după data depunerii declaraţiei

 Dacă declaraţia iniţială a fost /nu a fost depusă, se pot constata următoarele tipuri de erori:

• una sau mai multe facturi sunt emise de către furnizori în cursul perioadei de raportare a beneficiarului, dar sunt primite de acesta (sau sunt predate la contabilitate) după depunerea declaraţiei şi nu a (au) fost cuprinsă (e) în formularul depus iniţial pentru acea perioadă fiscală;
• una sau mai multe facturi sunt emise de către furnizori în cursul perioadei de raportare a beneficiarului, dar sunt primite de acesta (sau sunt predate la contabilitate) după trecerea termenului de declarare şi nu a (au) fost declarată (e) în acea perioadă fiscală, beneficiarul nedepunând nici o declaraţie în acest sens, această factură/aceste facturi fiind singurele documente ale perioadei fiscale respective; în această situaţie, nu se pune problema corectării şi redepunerii unei noi declaraţii corecte, deoarece cea iniţială nu există; în acest caz, nedepunerea declaraţiei este considerată contravenţie, conform art. 336 alin. (1) lit. h) din Codul de procedura fiscală, care se sancţionează cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii şi mari şi cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru celelalte persoane juridice, precum şi pentru persoanele fizice, potrivit art. 336 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură fiscală.

II) Condiţii pentru corectarea şi redepunerea unei declaratii corecte în condiţiile prevăzute de OPANAF nr. 3769/2015 – cu modificarile şi completările ulterioare

Potrivit punctului 3 din Partea I din Anexa 2 din acest ordin:

„În cazul în care, după depunerea declaraţiei, persoana impozabilă constată existenţa unor omisiuni/erori în datele declarate, aceasta trebuie să depună o noua declaraţie corect completată cu operaţiunile care necesită modificarea şi/sau operaţiunile care nu au fost declarate, declaraţie care înlocuieşte declaraţia informativă depusă iniţial. Nu vor face obiectul redepunerii declaraţiei facturile primite de persoana impozabilă în altă perioadă de raportare faţă de data emiterii acestora de către furnizori.”

Conform textului de lege – în vigoare după data de 01 iulie 2016 – formularul 394 se poate corecta/completa şi (re)depune în aceleaşi condiţii ca cele existente pâna la data de 30 iunie 2016, dar cu deosebirea că, dupa data de 01 iulie 2016, declaraţia informativă 394 nu se corectează şi nu se redepune în cazul facturilor primite de către beneficiar în altă perioadă de raportare faţă de data emiterii acestora de către furnizori.

Aşadar, noutatea referitoare la nedepunerea declaraţiei corectate pentru facturi primite de către beneficiari ulterior depunerii declaraţiei iniţiale poate constitui un element privind reducerea birocraţiei şi, de ce nu, un element privind facilitatea muncii contabililor, în condiţiile în care noua reglementare referitoare la completarea şi depunerea declaraţiei informative 394 aduce multe elemente în plus, conducând la complicarea declaraţiei, chiar şi în condiţiile utilizării programelor informatice.

Expert Contabil Otilia-Mihaela Roman

Autor PortalContabilitate.ro