Două persoane juridice care au datorii reciproce le pot stinge prin compensare. Aceasta operează ca o dublă plată, ducând la stingerea datoriilor până la concurenţa celei mai mici. Reglementările privind această operaţiune sunt diferite în funcţie de naţionalitatea părţilor între care se face compensarea. De asemenea, sunt diferite şi atunci când compensarea se face cu statul.

 

Compensarea facturilor între persoane juridice romåne

Compensarea între persoane juridice române se poate face nu­mai prin ordin de compensare, con­form HG nr. 685/1999.
Pentru facturi cu valori mai mari de 10.000 de lei, compensarea datoriilor neplătite la termenele sca­dente, mai vechi de 30 de zile, se poate efectua doar prin Serviciul de Compensare din cadrul Institu­tului de Management şi Infor­ma­tică.
Pentru sume reprezentând contravaloarea facturilor mai mici de 10.000 de lei inclusiv, compensarea reciprocă între contribuabili persoa­ne juridice se poate efectua şi în afa­ra Serviciului de Compensare din ca­drul Institutului de Management şi In­for­matică, însă cu ordinele de com­pen­sare tipizate, cu regim special.

Institutul de Management şi Informatică din cadrul Minis­te­ru­lui Industriei şi Comerţului pri­meş­te cererile de compensare, ana­li­zea­ză şi negociază periodic compensarea obligaţiilor reciproce prin emiterea ordinelor de compensare.
Societăţile sunt obligate să trans­mită Institutului, online sau pe suport magnetic, datele privind plăţile restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 10.000 de lei şi cererile de compensare care cuprind situaţia crean­ţe­lor şi a datoriilor restante.

Pentru facturile care se înca­drea­ză în aceste condiţii se transmit următoarele informaţii:
– codul fiscal al persoanei ju­ri­dice raportoare;
– codul fiscal al persoanei juri­dice creditoare/debitoare faţă de ca­re raportorul are de plătit/în­casat;
– numărul şi data emiterii facturii de către persoana juridică cre­ditoare/debitoare;
– valoarea facturii care urmea­ză să fie încasată de persoana ju­ri­dică raportoare de la persoana juri­dică beneficiară;
– valoarea facturii care ur­mea­ză să fie plătită de persoana juridi­că raportoare persoanei juridice fur­nizoare;
– volumul creditelor nerambursate în termen către băncile fi­nanţatoare, inclusiv dobânzile afe­rente;
– volumul debitelor către bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bu­getele fondurilor speciale, neachitate în termen, inclusiv majorările de întârziere datorate şi penaliză­ri­le, după caz;
– volumul creanţelor faţă de persoanele juridice, care se finan­ţează total sau parţial de la bugetul de stat;
– volumul creditelor comercia­le acordate de agenţii econo­mici, ne­rambursate la scadenţă.

Transmiterea datelor privitoare la datorii şi creanţe se poate face fo­losind adresa de Internet: http:// gama.imi.ro sau www.minind.ro şi apoi se alege din meniu Pagini Găz­duite – Portalul privind compensa­rea creanţelor.
După introducerea în sistem a acestor date, persoanele juridice au obligaţia să le actualizeze permanent la intervale de cel mult 30 de zile, operând modificările survenite.
Contribuabilii persoane juridi­ce care nu înregistrează datorii sau creanţe mai vechi de 30 de zile şi care au o valoare mai mare de 10.000 de lei nu sunt obligate să transmită informaţiile. Însă dacă doresc să intre în sistemul de compensare pot transmite şi facturi mai noi de 30 de zile, cu valori mai mici de 10.000 lei/factură.
În orice situaţie, indiferent de mărimea sumei restante, este in­ter­zisă utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevă­zu­te în regulamentul de compensare aprobat prin HG nr. 685/1999.
Ordinele de compensare au regim special, sunt numerotate din tipografie, iar evidenţa lor este stric­tă. Ordinul de compensare e­mis de Serviciul de Compensare reprezintă document justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanţelor şi a datoriilor care au făcut obiectul compensării. Or­di­nul de compensare se anexează la nota contabilă.

Procedura de compensare între o societate romånă şi una străină

Compensarea datoriilor între o societate din România şi una nere­zidentă nu intră sub incidenţa re­gle­mentărilor referitoare la ordine­le de compensaţie cu regim special. Aceste operaţiuni se supun dispo­ziţiilor de drept comun din Codul Civil (art. 1.143-1.153).
Pentru a se putea înregistra în contabilitate, este suficient un în­scris între părţi, prin care să convi­nă compensarea şi să cuprindă da­te­le facturilor şi altor acte referitoa-re la sumele ce urmează a fi compensate. Se poate folosi şi modelul ordinelor de compensare privind persoanele juridice române, pre­zen­tat în anexa HG nr. 689/1999.
Însă rezidenţii care realizează operaţiuni nemonetare cu nerezidenţii în mod direct, şi nu prin in­termediul unei instituţii financiare, au obligaţia de a raporta aceste tranzacţii la Banca Naţională a României – Direcţia Statistică.
Operaţiunile nemonetare sunt cele care se desfăşoară fără transferarea de fonduri (de exemplu, compensarea unui export de marfă cu un import de marfă sau invers). Prin urmare, compensările sunt operaţiuni nemonetare.

Nerezidenţii sunt:
– persoane juridice şi orice alte entităţi cu sediul în străinătate, precum şi persoane fizice, cetăţeni străini, cetăţeni români şi apatrizi cu domiciliul în străinătate, care sunt autorizate şi/sau înregistrate să desfăşoare activităţi economice în străinătate, în mod indepen­dent, în condiţiile prevăzute de re­glementările legale în vigoare;
– sucursale, agenţii, reprezentanţe, birouri şi orice alte entităţi ale persoanelor juridice române sau altor entităţi române, înregistrate şi/sau autorizate să funcţione­ze în străinătate;
– ambasade, consulate şi alte reprezentanţe şi misiuni permanente ale altor state în România, pre­cum şi organizaţii internaţio­nale sau reprezentanţe ale unor astfel de organizaţii care funcţionează în România.

Baza legala:
– HG nr. 685 din 23 august 1999 pentru aprobarea Normelor meto­do­logice privind monitoriza­rea da­­toriilor nerambursate la scaden­ţă ale contribuabililor, persoa­ne ju­ri­di­ce, în vederea diminuării blo­cajului financiar şi a pierderi­lor din economie, şi a Regula­men­tului de compensare a datoriilor ne­rambursate la scadenţă ale contribuabililor, persoane juri­dice;
– Ordonanţa de Urgenţă a Gu­ver­nului nr. 77 din 1 iunie 1999 pri­vind unele măsuri pentru pre­ve­ni­­rea incapacităţii de plată.
– 1.143-1.153 Cod Civil;
– Norma BNR nr. 26 din 12 de­cem­brie 2006 privind raportarea statistică a datelor pentru elabora­rea balanţei de plăţi, cu modifică-ri­le prevăzute în Norma nr. 12/ 15.12.2009.