Codul Fiscal al Romaniei (versiunea consolidata) partea III

TITLUL VII Accize şi alte taxe speciale
__________
Denumirea Titlului VII a fost modificată prin art. I pct. 142 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL I Accize armonizate
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale
Sfera de aplicare
Art. 162. – Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă

sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) tutun prelucrat;
g) produse energetice;
h) energie electrică.

__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 143 din Legea nr. 343/2006.
Definiţii
Art. 163. – În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele definiţii:
a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;
b) producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;
c) antrepozitul fiscal este locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite

sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de norme;
d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală potrivit legislaţiei vamale în vigoare;
e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă,

să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal;
f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada producerii, transformării, deţinerii şi deplasării

produselor;
g) documentul administrativ de însoţire a mărfii – DAI este documentul care trebuie folosit la mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h) documentul de însoţire simplificat – DIS este documentul care trebuie folosit la mişcarea intracomunitară a produselor accizabile cu accize plătite;
i) codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este prevăzută/prevăzut în Regulamentul CE nr. 2658/87 al Consiliului

din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul produselor

energetice, în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal comun, corespondenţa dintre

codurile NC prevăzute în prezentul titlu cu noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din norme;
j) operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activităţii economice produse supuse accizelor în regim

suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv;
k) operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească cu titlu ocazional, în exercitarea profesiei sale, produse supuse

accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state membre ale Uniunii Europene; acest operator nu poate deţine sau expedia produse în regim suspensiv.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 144 din Legea nr. 343/2006.
– Literele d), i) şi k) au fost modificate prin art. I pct. 74 din O.U.G. nr. 106/2007.
Teritoriul comunitar
Art. 1631. – (1) Prevederile cap. I din prezentul titlu se aplică pe teritoriul Comunităţii, aşa cum este definit pentru fiecare stat membru de Tratatul de

înfiinţare a Comunităţii Economice Europene şi în special la art. 227, cu excepţia următoarelor teritorii naţionale:
a) pentru Republica Federală Germania: Insula Heligoland şi teritoriul Busingen;
b) pentru Republica Italiană: Livigno, Campione d’Italia şi apele italiene ale lacului Lugano;
c) pentru Regatul Spaniei: Ceuta, Melilla şi Insulele Canare;
d) pentru Republica Franceză: teritoriile de peste mări.
(2) Operaţiunile efectuate provenind din sau având ca destinaţie:
a) Principatul Monaco, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Republica Franceză;
b) Jungholz şi Mittelberg (Kleines Walsertal), vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Republica Federală Germania;
c) Insula Man, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
d) San Marino, vor fi tratate ca operaţiuni efectuate provenind din sau având ca destinaţie Republica Italiană.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 145 din Legea nr. 343/2006.
Faptul generator
Art. 164. – Produsele prevăzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor în acest

teritoriu.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 146 din Legea nr. 343/2006.
Exigibilitatea
Art. 165. – Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
Eliberarea pentru consum
Art. 166. – (1) În înţelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum reprezintă:
a) orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv;
b) orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile – cu excepţia energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele

accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă;
e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu;
f) recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al

Uniunii Europene.
(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în

alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România.
(3) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute la secţiunea a 5-a din prezentul

capitol şi conform prevederilor din norme, către:
a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b) un operator înregistrat în alt stat membru;
c) un operator neînregistrat în alt stat membru;
d) o ţară din afara teritoriului comunitar.
(4) Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor cazuri fortuite sau de forţă majoră

ori neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 147 din Legea nr. 343/2006.
– Literele b) şi c) de la alin. (3) au fost modificate prin art. I pct. 75 din O.U.G. nr. 106/2007.
Importul
Art. 167. – (1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:
a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;
b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.
(2) Se consideră, de asemenea, import:
a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;
b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 148 din Legea nr. 343/2006.
Producerea şi deţinerea în regim suspensiv
Art. 168. – (1) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru berea, vinurile şi băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile

individuale pentru consumul propriu.
(4) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru energie electrică, gaz natural, cărbune şi cocs.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 149 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 2-a Produse accizabile
Bere
Art. 169. – (1) În înţelesul prezentului titlu, bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi

de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2) Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală care nu depăşeşte 200.000 hl/an, se

aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru berea provenită de la micii producători independenţi din statele membre, care au o

capacitate nominală de producţie ce nu depăşeşte 200.000 hl/an.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat ca producător de bere are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui

an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine, conform prevederilor din norme.
(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt operatori

economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic,
sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de bere; utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere; folosesc

spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic

producător de bere.
(5) În situaţia în care antrepozitarul autorizat pentru producţia de bere, care beneficiază de nivelul redus al accizelor, îşi măreşte capacitatea de

producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris autoritatea fiscală competentă despre

modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu luna imediat

următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia, potrivit prevederilor din norme.
(6) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie

vândută.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 150 din Legea nr. 343/2006.
Vinuri
Art. 170. – (1) În înţelesul prezentului titlu, vinurile sunt:
a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi

care:
1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în

întregime din fermentare; sau
2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nici o îmbogăţire, şi la care alcoolul

conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, şi care:
1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în

soluţie egală sau mai mare de 3 bari; şi
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în

întregime din fermentare.
(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie

vândut.
Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri
Art. 171. – (1) În înţelesul prezentului titlu, băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă:
a) alte băuturi fermentate liniştite care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 170, ca şi toate produsele încadrate la

codurile NC 2206 00, cu excepţia altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum sunt definite la lit. b), şi a produsului prevăzut la art. 169, având:
1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; sau
2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din

fermentare.
b) alte băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 şi 2205, care nu intră sub

incidenţa art. 170 şi care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată

dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari, şi care:
1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; sau
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime

din fermentare.
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi

membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.
Produse intermediare
Art. 172. – (1) În înţelesul prezentului titlu, produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în

volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile: NC 2204, 2205 şi 2206 00, dar care nu intră sub incidenţa art. 169-171.
(2) se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată liniştită prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolică ce

depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. b), care

are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.
Alcool etilic
Art. 173. – (1) În înţelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintă:
a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste

produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;
c) ţuică şi rachiuri de fructe;
d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase potabile.
(2) fiuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 litri de

produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a

accizei aplicată alcoolului etilic, potrivit prevederilor din norme.
(3) Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.
(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu

funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 151 din Legea nr. 343/2006.
Tutun prelucrat
Art. 174. – (1) În înţelesul prezentului titlu, tutun prelucrat reprezintă:
a) ţigarete;
b) ţigări şi ţigări de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se consideră ţigarete:
a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează:
a) rulourile de tutun care conţin tutun natural;
b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă complet produsul, inclusiv

filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi un liant, cu condiţia ca:
1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame; şi
3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa longitudinală a ţigării.
d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun reconstituit, care acoperă

complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu condiţia ca:
1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; şi
2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigării să nu fie sub 34 mm.
e) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are învelişul din tutun

natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.
(4) Se consideră tutun de fumat:
a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăţi, şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară;
b) deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3);
c) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).
(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în ţigarete:
a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime sub 1 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este

vândut sau destinat vânzării pentru rularea ţigaretelor.
(6) Abrogat.
(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete – atunci când are o lungime, excluzând filtrul şi

muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăşească 18 cm; ca trei ţigarete – când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fără să

depăşească 27 cm, şi aşa mai departe.
__________
Denumirea marginală şi alin. (1) au fost modificate prin art. I pct. 152 din Legea nr. 343/2006.
– Litera a) de la alin. (4) a fost modificată prin art. I pct. 76 din O.U.G. nr. 106/2007.
– Alineatul (6) a fost abrogat prin art. I pct. 77 din O.U.G. nr. 106/2007.
Produse energetice
Art. 175. – (1) În înţelesul prezentului titlu, produsele energetice sunt:
a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, numai dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau

combustibil pentru motor;
e) produsele cu codul NC 3403;
f) produsele cu codul NC 3811;
g) produsele cu codul NC 3817;
h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(2) Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul titlu doar următoarele produse energetice:
a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
c) produsele cu codurile NC de la 2710 11 la 2710 19 69. Pentru produsele cu codurile NC 2710 11 21, 2710 11 25 şi 2710 19 29, prevederile secţiunii a 5-a se

vor aplica numai circulaţiei comerciale în vrac;
d) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
e) produsele cu codul NC 2901 10;
f) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
g) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau

combustibil pentru motor;
h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.
(3) Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:
a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, NC 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;
d) petrol lampant (kerosen) cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;
f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;
h) cărbune şi cocs cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.
(4) Produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept

combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru

încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.
(5) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau

ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.
(6) Pe lângă produsele energetice prevăzute la alin. (1), orice alt produs, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat pentru

încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.
(7) Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu reprezintă eliberare pentru consum atunci când se efectuează în

scopuri de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră

eliberare pentru consum.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 153 din Legea nr. 343/2006.
Gaz natural
Art. 1751. – (1) Gazul natural va fi supus accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestui produs de către furnizorii autorizaţi

potrivit legii, direct către consumatorii finali.
(2) Operatorii economici autorizaţi în domeniul gazului natural au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în

norme.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 154 din Legea nr. 343/2006.
Cărbune şi cocs
Art. 1752. – (1) Cărbunele şi cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile de

extracţie şi, respectiv, de producţie.
(2) Companiile de extracţie a cărbunelui şi cele de producţie a cocsului, în calitate de operatori cu produse accizabile, au obligaţia de a se înregistra la

autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 154 din Legea nr. 343/2006.
Energie electrică
Art. 1753. – (1) În înţelesul prezentului titlu, energia electrică este produsul cu codul NC 2716.
(2) Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul facturării energiei electrice furnizate către consumatorii finali.
(3) Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum consumul de electricitate destinat producţiei de energie electrică, producţiei combinate de energie

electrică şi energie termică, precum şi consumul utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în

limitele stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.
(4) Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute

în norme.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 154 din Legea nr. 343/2006.
Excepţii
Art. 1754. – (1) Sunt exceptate de la plata accizelor:
1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:
a) produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;
b) utilizarea duală a produselor energetice.
Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor

sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;
c) energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;
d) energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din norme;
e) procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.
(2) Nu se consideră producţie de produse energetice:
a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice, potrivit prevederilor din norme;
b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plătită

pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit va fi pasibil de impunere;
c) o operaţie constând din amestecul – în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal – al produselor energetice cu alte produse energetice sau

alte materiale, cu condiţia ca:
1. accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; şi
2. suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra amestecului.
(3) Condiţia prevăzută la alin. (2) lit. c) pct. 1 nu se va aplica dacă acel amestec este scutit pentru o utilizare specifică.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 154 din Legea nr. 343/2006.
– Partea introductivă de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 78 din O.U.G. nr. 106/2007.
– Litera c), pct. 2 de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 79 din O.U.G. nr. 106/2007.
SECŢIUNEA a 3-a Nivelul accizelor
Nivelul accizelor
Art. 176. – (1) Nivelul accizelor armonizate în perioada 2007-2010 este cel prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(2) Nivelul accizelor prevăzut la nr. crt. 5-9 din anexa nr. 1 cuprinde şi contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la titlul XI

din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Sumele aferente acestei contribuţii se virează în contul Ministerului Sănătăţii Publice.
(3) Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul va fi măsurat la o temperatură de 15▫C.
(4) Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se aplică o acciză redusă.
(5) Nivelul şi condiţiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 155 din Legea nr. 343/2006.
Calculul accizei pentru ţigarete
Art. 177. – (1) Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar nu mai puţin de 91% din acciza aferentă

ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât

acciza minimă, se plăteşte acciza minimă.
(11) Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul Finanţelor Publice va stabili nivelul accizei minime în funcţie de evoluţia accizei aferente

ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută.
(2) Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete.
(3) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul.
(4) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi

impozitele.
(5) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă

ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.
(6) Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul.
(7) Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.
__________
Alineatul (11) a fost introdus prin art. I pct. 26 din O.U.G. nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 163/2005.
– Alineatele (1) şi (11) au fost modificate prin art. I pct. 156 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 4-a Regimul de antrepozitare
Reguli generale
Art. 178. – (1) Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile.
(3) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.
(4) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.
(5) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave sau furnizează produse accizabile

din magazinele duty free, în condiţiile prevăzute în norme.
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 157 din Legea nr. 343/2006.
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 179. – (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru

acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în norme.
(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 183.
(4) Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului de activitate ce urmează a se desfăşura în antrepozitul fiscal, conform precizărilor din norme.
(5) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate

ale sediului unde locul este amplasat.
(6) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea

fiscală competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de documentele prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locaţii.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 158 din Legea nr. 343/2006.
Condiţii de autorizare
Art. 180. – (1) Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul

unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea

prevăzută în norme, diferenţiată în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform

prevederilor din norme;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;
d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv

pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare

dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate

de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea

nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, de Legea contabilităţii nr. 82/1991,

republicată, de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra

regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi

fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de

mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o

infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea

nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau

pentru orice altă
faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 183.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.
(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 159 din Legea nr. 343/2006.
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 181. – (1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii

documentaţiei complete de autorizare.
(2) Autorizaţia va conţine următoarele:
a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
e) nivelul garanţiei;
f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun

acord cu autoritatea fiscală competentă, în conformitate cu precizările din norme. Odată determinată, aceasta nu va putea fi depăşită în condiţiile

autorizării existente. Dacă această capacitate de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la

modificarea capacităţii de depozitare iniţiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate.
(4) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă.
(5) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi

asupra motivelor acesteia.
(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în norme.
(7) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 160 din Legea nr. 343/2006.
Respingerea cererii de autorizare
Art. 182. – (1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, o dată cu motivele luării acestei decizii.
(2) În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate

contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 183. – (1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:
a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile,

precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme;
b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor

accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în

antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale competente;
d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare

şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;
g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente;
h) să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
i) să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a

modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite potrivit prevederilor lit. a);
j) să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în

termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;
k) Abrogat;
l) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.
(2) Prevederile alin. (1) vor fi adaptate corespunzător pe grupe de produse accizabile şi categorii de antrepozitari, conform precizărilor din norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 161 din Legea nr. 343/2006.
– Litera k) de la alin. (1) a fost abrogată prin art. I pct. 80 din O.U.G. nr. 106/2007.
Regimul de transfer al autorizaţiei
Art. 184. – (1) Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2) Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să

depună o cerere de autorizare.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 162 din Legea nr. 343/2006.
Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei
Art. 185. – (1) Autoritatea fiscală competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau

incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(2) Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere,

fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991,

republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată

de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau lichidare;
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru

infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele

reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea

nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă

contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare;
c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 183 sau la art. 195-198;
d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului;
e) pentru situaţia prevăzută la alin. (9);
f) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea

prevăzută în norme, conform art. 180 alin. (1) lit. a).
(3) Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o

infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea

nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările

ulterioare.
(4) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a) pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei;
b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele reglementate de

prezentul cod, de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de

Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului

fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Decizia prin care autoritatea fiscală competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi

antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.
(6) Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit

legislaţiei în vigoare.
(7) Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efecte de la data comunicării sau de la o altă dată cuprinsă în

aceasta, după caz.
(8) Contestarea deciziei de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal suspendă efectele juridice ale acestei decizii pe perioada

soluţionării contestaţiei în procedură administrativă.
(9) În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt la

autoritatea fiscală competentă cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
(10) În cazul anulării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.
(11) În cazul revocării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocării.
(12) Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data

suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc – materii prime, semifabricate, produse finite – numai cu acordul

autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 163 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 41-a Operatorul înregistrat şi operatorul neînregistrat
__________
Secţiunea a 41-a, ce conţine art. 1851 şi 1852, a fost introdusă prin art. I pct. 164 din Legea nr. 343/2006.
Operatorul înregistrat
Art. 1851. – (1) Operatorul înregistrat înainte de primirea produselor trebuie să fie înregistrat la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute

în norme.
(2) Operatorul înregistrat trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;
b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c) să prezinte produsele oricând i se cere aceasta de către organele de control;
d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
(3) Pentru operatorii înregistraţi, acciza va deveni exigibilă la momentul recepţionării produselor.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 164 din Legea nr. 343/2006.
Operatorul neînregistrat
Art. 1852. – Operatorul neînregistrat are următoarele obligaţii:
a) să dea o declaraţie la autoritatea fiscală competentă, înainte de expedierea produselor de către antrepozitarul autorizat, şi să garanteze plata

accizelor, în condiţiile prevăzute în norme;
b) să plătească acciza în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele;
c) să accepte orice control ce permite autorităţii fiscale competente să se asigure de primirea produselor şi de plata accizelor aferente.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 164 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 5-a Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 186. – (1) Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile fiscale competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru

circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.
(2) Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
a) deplasarea are loc între:
1. două antrepozite fiscale;
2. un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat;
3. un antrepozit fiscal şi un operator neînregistrat;
b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevăzute în norme;
c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;
e) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 165 din Legea nr. 343/2006.
Documentul administrativ de însoţire
Art. 187. – (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când este însoţită de documentul administrativ de însoţire.

Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevăzut în norme.
(2) În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate după cum urmează:
a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat

sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la locul de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de către primitor şi să fie certificate de

către autoritatea fiscală competentă în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în norme. După certificare, exemplarul 2

al documentului administrativ de însoţire se păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne la

autoritatea fiscală competentă a primitorului;
c) exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta îşi desfăşoară

activitatea.
(3) Antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat are obligaţia de a transmite antrepozitului fiscal expeditor exemplarul

3 al documentului administrativ de însoţire, în conformitate cu legislaţia statului membru al expeditorului.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 166 din Legea nr. 343/2006.
Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 188. – Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului, dacă sunt satisfăcute

următoarele cerinţe:
a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscal, potrivit cerinţelor prevăzute la art. 186 alin. (2);
b) antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de însoţire tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit,

precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în documentele administrative de însoţire, semnând şi înscriind

data pe fiecare exemplar al documentului;
c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală competentă certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor

accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme;
d) în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către antrepozitul fiscal primitor, acesta returnează exemplarul 3 al documentului

administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 167 din Legea nr. 343/2006.
Regimul accizelor pe durata deplasării
Art. 189. – (1) În cazul oricărei abateri de la cerinţele prevăzute la art. 186-188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul

accizabil.
(2) Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă

primeşte de la destinatarul produsului, respectiv antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat, primitor, exemplarul 3 al

documentului administrativ de însoţire, certificat în mod corespunzător.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 168 din Legea nr. 343/2006.
Descărcarea documentului administrativ de însoţire
Art. 1891. – Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat, în termen de

45 de zile de la data expedierii produsului, are obligaţia ca în următoarele 5 zile să depună declaraţia de accize la autoritatea fiscală competentă şi să

plătească accizele pentru produsul respectiv în termen de 7 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 169 din Legea nr. 343/2006.
– Articolul a fost modificat prin art. I pct. 81 din O.U.G. nr. 106/2007.
Deplasarea produselor energetice prin conducte fixe
Art. 190. – În cazul produselor energetice deplasate în regim suspensiv prin conducte fixe, pe lângă respectarea prevederilor art. 188 şi 189, antrepozitul

fiscal expeditor are obligaţia de a asigura autorităţilor fiscale competente, la cererea acestora, informaţii exacte şi actuale cu privire la deplasarea

produselor energetice.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 170 din Legea nr. 343/2006.
Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal
Art. 191. – (1) În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar sau

între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de

norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186-190.
(2) În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, regimul suspensiv

este descărcat prin dovada emisă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, care confirmă că produsele au părăsit efectiv acest teritoriu. Acel

birou vamal trebuie să trimită înapoi expeditorului exemplarul certificat al documentului administrativ de însoţire care îi este destinat, în termen de 15

zile de la data realizării efective a exportului.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 171 din Legea nr. 343/2006.
Deplasarea unui produs accizabil în regim suspensiv după ce a fost pus în liberă circulaţie în procedură vamală simplificată
Art. 1911. – (1) Deplasarea produselor accizabile puse în liberă circulaţie de către un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale

simplificate, eliberată de autoritatea competentă din alt stat membru, iar
produsele sunt eliberate pentru consum în România, se poate efectua în regim suspensiv, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) importatorul este autorizat de autoritatea competentă din statul său pentru efectuarea de operaţiuni cu produse accizabile în regim suspensiv;
b) importatorul deţine cod de accize în statul membru de autorizare;
c) deplasarea are loc între:
1. un birou vamal de intrare din România şi un antrepozit fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România;
2. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit

fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care

începe la frontieră;
3. un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar situat într-un stat membru neparticipant la aplicarea procedurii vamale simplificate şi un antrepozit

fiscal, un operator înregistrat sau un operator neînregistrat din România, mişcarea produselor accizabile fiind acoperită de o procedură de tranzit care

începe la frontieră;
d) produsele accizabile sunt însoţite de minimum 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire pentru situaţia prevăzută la lit. c) pct. 1 sau ale

documentului administrativ unic pentru situaţiile prevăzute la lit. c) pct. 2 şi 3.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul importatorului înregistrat în România care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate,

eliberată de autoritatea vamală din România, iar produsele sunt eliberate pentru consum în alt stat membru participant la aplicarea procedurii vamale

simplificate.
(3) Destinaţiile celor 3 exemplare ale documentului administrativ de însoţire şi ale documentului administrativ unic sunt cele prevăzute în normele aferente

art. 187 şi 191 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu

modificările şi completările ulterioare.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 200/2008.
Momentul exigibilităţii accizelor
Art. 192. – (1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.
(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condiţiile prevăzute la art. 166.
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului

accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află

într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:
a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră, dar

numai în situaţia în care autorităţii fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informaţia

privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România;
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii

sau deplasării produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăşeşte limitele

prevăzute în norme.
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop

care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit

spre vânzare ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă

ori se anulează autorizaţia, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate

pentru consum.
(8) Accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.
(9) Orice persoană aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), (5), (6) şi (7) are obligaţia de a depune o declaraţie de accize la autoritatea

fiscală competentă şi de a plăti acciza în termen de 5 zile de la data la care a devenit exigibilă.
__________
Alineatele (6) şi (7) au fost modificate prin art. I pct. 172 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (9) a fost introdus prin art. I pct. 82 din O.U.G. nr. 106/2007.
Restituiri de accize
Art. 1921. – (1) Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite

vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.
(2) Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite

pot fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.
(3) Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 173 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 51-a Lipsuri şi nereguli pe parcursul circulaţiei intracomunitare în regim suspensiv a produselor accizabile
__________
Secţiunea a 51-a, ce conţine art. 192 şi 1923, a fost introdusă prin art. I pct. 174 din Legea nr. 343/2006.
Lipsuri pe timpul suspendării
Art. 1922. – (1) Antrepozitarii autorizaţi beneficiază de scutire pentru pierderile de natura celor prevăzute la art. 192 alin. (4), intervenite pe timpul

transportului intracomunitar al produselor în regim suspensiv. În acest caz, pierderile trebuie dovedite, conform regulilor statului membru de destinaţie.

Aceste scutiri se aplică, de asemenea, şi operatorilor înregistraţi şi neînregistraţi pe timpul transportului în regim suspensiv.
(2) Fără a contraveni dispoziţiilor art. 1923, în cazul lipsurilor, altele decât pierderile la care se referă alin. (1), şi în cazul pierderilor pentru care

nu sunt acordate scutirile prevăzute la alin. (1), acciza va fi stabilită pe baza cotelor aplicabile în statele membre respective, în momentul în care

pierderile – corect stabilite de către autorităţile fiscale competente – s-au produs sau, dacă este necesar, la momentul când lipsa a fost înregistrată.
(3) Lipsurile la care se face referire la alin. (2) şi pierderile care nu sunt scutite conform prevederilor alin. (1) vor fi, în toate cazurile, indicate de

autorităţile fiscale competente pe versoul exemplarului documentului administrativ de însoţire care va fi returnat expeditorului, potrivit procedurii

stabilite prin norme.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 174 din Legea nr. 343/2006.
Nereguli şi abateri
Art. 1923. – (1) Dacă o neregulă sau o abatere s-a comis în timpul circulaţiei, implicând şi exigibilitatea accizelor, aceasta se va datora, în statul membru

unde a avut loc abaterea sau neregula, de către persoana fizică sau juridică din ţara de provenienţă care a garantat plata accizei pentru circulaţie, fără ca

aceasta să impieteze asupra începerii procedurilor penale.
(2) Dacă acciza este plătită în alt stat membru decât cel de provenienţă a produselor, statul membru care a încasat accizele va informa autorităţile fiscale

competente ale ţării de provenienţă.
(3) Dacă pe durata transportului o neregulă sau abatere a fost depistată, neputându-se stabili unde a avut loc, atunci se consideră că abaterea a avut loc pe

teritoriul statului membru unde aceasta a fost depistată.
(4) Atunci când produsele supuse accizelor nu ajung la destinaţie şi nu este posibilă stabilirea locului în care s-a comis abaterea sau neregula, aceasta se

va considera a fi fost comisă în statul membru de livrare a produselor, care va colecta acciza cu cota în vigoare la data la care produsele au fost livrate,

în afară de situaţia în care, într-o perioadă de 4 luni de la data livrării produselor, se prezintă dovezi care să asigure autorităţile fiscale competente de

corectitudinea tranzacţiei ori să aducă lămuriri asupra locului unde s-a produs efectiv abaterea sau neregula.
(5) Dacă, înainte de expirarea perioadei de 3 ani de la data la care documentul administrativ de însoţire a fost întocmit, statul membru unde a avut loc

efectiv abaterea sau neregula este stabilit cu certitudine, acel stat membru va colecta acciza prin aplicarea cotei în vigoare la data la care bunurile au

fost livrate. În acest caz, imediat ce dovada colectării taxei a fost prezentată, acciza plătită iniţial va fi rambursată.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 174 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 52-a Deplasarea intracomunitară a produselor cu accize plătite
__________
Secţiunea a 52-a, ce conţine art. 1924 – 19210, a fost introdusă prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
Produse cu accize plătite, utilizate în scopuri comerciale în România
Art. 1924. – (1) În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru, sunt deţinute în scopuri comerciale

în România, acciza va fi percepută în România.
(2) Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.
(3) Acciza este datorată, după caz, de către comerciantul din România sau de persoana care primeşte produsele pentru utilizare în România.
(4) Produsele prevăzute la alin. (1) circulă între statul membru în care au fost deja eliberate în consum şi România, însoţite de documentul de însoţire

simplificat.
(5) Comerciantul sau persoana la care se face referire la alin. (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) înaintea expedierii produselor să dea o declaraţie autorităţilor fiscale competente în legătură cu locul unde urmează să fie primite acestea şi să

garanteze plata accizelor;
b) să plătească accizele, potrivit prevederilor art. 193;
c) să se supună oricăror controale care să permită autorităţii fiscale competente confirmarea primirii efective a mărfurilor şi plata corespunzătoare a

accizelor.
(6) În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a

efectuat livrarea poate beneficia de restituirea accizelor plătite în România, conform art. 1926.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
Documentul de însoţire simplificat
Art. 1925. – (1) Documentul de însoţire simplificat se întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează:
a) primul exemplar rămâne la expeditor;
b) exemplarele 2 şi 3 ale documentului de însoţire simplificat însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor;
c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;
d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în statul

membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.
(2) Modelul documentului de însoţire simplificat va fi prevăzut în norme.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
Restituirea accizelor pentru produsele cu accize plătite
Art. 1926. – (1) Un comerciant în timpul activităţii sale poate să solicite restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au fost eliberate în

consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate consumului în alt stat membru, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că

acciza a fost plătită;
b) livrarea produselor către statul membru de destinaţie se face în conformitate cu prevederile art. 1924;
c) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale competente copia returnată a documentului prevăzut la art. 1925, certificată de către

destinatar, care trebuie să fie însoţită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul

expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei destinatarului de

către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinaţie, împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.
(2) Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către autoritatea fiscală competentă,

dacă această autoritate a stabilit că marcajele respective au fost distruse în condiţiile prevăzute în norme.
(3) În cazurile prevăzute la art. 1923, autoritatea fiscală competentă va restitui acciza plătită doar atunci când accizele au fost plătite anterior în

statul membru de destinaţie, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 1923 alin. (5).
(4) În cazurile menţionate la art. 1928 alin. (1), autoritatea fiscală competentă, la cererea vânzătorului, poate restitui acciza plătită atunci când

vânzătorul a urmat procedurile prevăzute la art. 1928 alin. (4).
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
– Litera a) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 83 din O.U.G. nr. 106/2007.
Persoane fizice
Art. 1927. – (1) Pentru produsele supuse accizelor şi eliberate în consum în alt stat membru, achiziţionate de către persoane fizice pentru nevoile proprii

şi transportate de ele însele, accizele se datorează în statul membru în care produsele au fost achiziţionate.
(2) Produsele achiziţionate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantităţile prevăzute în norme.
(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în norme şi destinate consumului în România se consideră a fi

achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.
(4) Acciza devine exigibilă în România şi pentru cantităţile de produse energetice eliberate în consum într-un alt stat membru şi transportate de persoane

fizice sau în numele acestora, folosind modalităţi de transport atipic. Se consideră modalităţi de transport atipic transportul carburantului altfel decât în

rezervoarele autovehiculelor sau în canistre de rezervă adecvate, precum şi transportul de produse de încălzire lichide altfel decât în autocisterne

utilizate în numele comercianţilor profesionişti.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
Vânzarea la distanţă
Art. 1928. – (1) Produsele supuse accizelor, cumpărate de către persoane care nu au calitatea de antrepozitar autorizat sau de operator înregistrat ori

neînregistrat şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către vânzător sau în numele acestuia, sunt supuse accizelor în statul membru de

destinaţie. În înţelesul prezentului articol, statul membru de destinaţie este statul membru în care soseşte trimiterea sau transportul de produse

accizabile.
(2) Livrarea produselor supuse accizelor, eliberate deja în consum într-un stat membru şi care sunt expediate sau transportate direct ori indirect de către

vânzător sau în numele acestuia către o persoană prevăzută la alin. (1), stabilită într-un alt stat membru, face ca acciza să fie datorată pentru

respectivele produse în statul membru de destinaţie. În această situaţie, accizele plătite în statul membru de provenienţă a bunurilor vor fi rambursate la

cererea vânzătorului, în condiţiile stabilite prin norme.
(3) Acciza statului membru de destinaţie va fi datorată de vânzător în momentul efectuării livrării.
(4) Statul membru în care vânzătorul este stabilit trebuie să se asigure că acesta este în măsură să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de statul membru de destinaţie înaintea expedierii produselor şi să asigure plata accizelor după sosirea

produselor;
b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
Reprezentantul fiscal
Art. 1929. – (1) Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt stat membru, antrepozitarul autorizat expeditor poate desemna un reprezentant

fiscal.
(2) Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi înregistrat la autoritatea fiscală competentă.
(3) Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul şi în numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să respecte următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor, în condiţiile stabilite de autorităţile fiscale competente din statul membru de destinaţie;
b) să plătească accizele la momentul recepţionării mărfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme;
c) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
d) să indice autorităţii fiscale competente locul în care sunt livrate mărfurile.
(4) Pentru situaţiile reglementate la art. 1928, vânzătorul poate desemna un reprezentant fiscal, în forma şi maniera prevăzute la alin. (2) şi (3).
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
Declaraţii privind achiziţii şi livrări intracomunitare
Art. 19210. – Operatorii înregistraţi şi neînregistraţi, precum şi reprezentanţii fiscali au obligaţia de a transmite autorităţii fiscale competente o

situaţie lunară privind achiziţiile şi livrările de produse accizabile, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă situaţia, în

condiţiile stabilite prin norme.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 175 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 53-a Înregistrarea operatorilor de produse accizabile
__________
Secţiunea a 53-a, ce conţine art. 19211, a fost introdusă prin art. I pct. 176 din Legea nr. 343/2006.
Registrul electronic de date
Art. 19211. – (1) Autoritatea fiscală competentă va lua măsuri pentru întocmirea unei baze de date electronice care să conţină o listă a persoanelor

autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi o listă a locurilor autorizate ca antrepozite fiscale.
(2) Persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se va atribui de către

autoritatea fiscală competentă un cod de accize, a cărui configuraţie se va face conform prevederilor din norme.
(3) Datele descrise la alin. (1) vor fi comunicate autorităţii fiscale competente din fiecare stat membru. Toate datele vor fi utilizate numai pentru a

verifica dacă o persoană sau un loc sunt autorizate sau înregistrate.
(4) Autoritatea fiscală competentă va lua măsuri pentru ca persoanelor implicate în circulaţia intracomunitară a produselor supuse accizelor să li se permită

să obţină confirmarea informaţiilor deţinute.
(5) Orice informaţie comunicată, indiferent în ce fel, este de natură confidenţială, este supusă obligaţiei secretului fiscal şi beneficiază de protecţia

aplicată informaţiilor similare, conform legislaţiei naţionale a statului membru care o primeşte.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 176 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 6-a Obligaţiile plătitorilor de accize
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 193. – (1) Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care

acciza devine exigibilă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este:
a) în cazul operatorilor înregistraţi – ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile;
b) în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural – data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către

consumatorul final.
(3) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii accizelor este

momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 177 din Legea nr. 343/2006.
Depunerea declaraţiilor de accize
Art. 194. – (1) Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de

accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), operatorul neînregistrat are obligaţia de a depune declaraţia de accize pentru fiecare operaţiune în parte.
(3) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la

care se referă declaraţia, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1891 şi la art. 192 alin. (9).
(4) În situaţiile prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b) şi e), trebuie să se depună imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi,

prin derogare de la prevederile art. 193, acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 178 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 84 din O.U.G. nr. 106/2007.
Documente fiscale
Art. 195. – (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui

antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 5 zile.

Această prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau deţinute de către alte persoane decât comercianţii, în măsura în care

aceste produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document, astfel:
a) mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de documentul administrativ de însoţire;
b) mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de factura ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind precizat în

norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este însoţit de factură sau aviz de însoţire, precum şi de documentul de însoţire

simplificat, după caz.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 179 din Legea nr. 343/2006.
Evidenţe contabile
Art. 196. – Orice plătitor de accize are obligaţia de a ţine registre contabile precise, conform legislaţiei în vigoare, care să conţină suficiente

informaţii pentru ca autorităţile fiscale să poată verifica respectarea prevederilor din prezentul titlu.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 196 din Legea nr. 343/2006.
Responsabilităţile plătitorilor de accize
Art. 197. – (1) Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru

depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor prezentului titlu şi celor ale legislaţiei

vamale în vigoare.
(2) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea

fiscală competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la începutul lunii, achiziţiile de materii

prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate,

conform modelului prezentat în norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 181 din Legea nr. 343/2006.
Garanţii
Art. 198. – (1) Antrepozitarul autorizat – după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -, operatorul înregistrat, operatorul

neînregistrat şi reprezentantul fiscal au obligaţia depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei garanţii, conform prevederilor din norme, care să

asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.
(2) Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în norme.
(3) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii sau în nivelul de accize datorat.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 182 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 7-a Scutiri la plata accizelor
Scutiri generale
Art. 199. – (1) Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt destinate pentru:
a) livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b) organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, şi membrii acestor organizaţii, în limitele şi în

condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c) forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), cu excepţia Forţelor Armate ale României, precum şi pentru

personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;
d) consumul aflat sub incidenţa unui acord încheiat cu ţări nemembre sau organizaţii internaţionale, cu condiţia ca un astfel de acord să fie permis ori

autorizat cu privire la scutirea de taxă pe valoarea adăugată.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.
(3) Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în

străinătate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.

__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 183 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
Art. 200. – (1) Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 162, atunci când sunt:
a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d) utilizate pentru producerea de medicamente;
e) utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în

volum;
f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de

alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră

în compoziţia altor produse;
h) Abrogat;
i) Abrogat;
j) Abrogat;
k) Abrogat.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi

reglementate prin norme.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 98 din O.G. nr. 83/2004.
– Literele h), i), j) şi k) de la alin. (1) au fost abrogate prin art. I pct. 28 din O.U.G. nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare

nr. 163/2005.
– Litera e) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 184 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri pentru tutun prelucrat
Art. 2001. – (1) Este scutit de la plata accizelor tutunul prelucrat, atunci când este destinat în exclusivitate testelor ştiinţifice şi celor privind

calitatea produselor.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 185 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri pentru produse energetice şi energie electrică
Art. 201. – (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin

aviaţie turistică în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave de către proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu

titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi, în special, altele decât transportul de persoane ori de mărfuri sau

prestări de servicii cu titlu oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
b) produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile

navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutită de la plata

accizelor şi electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor. Prin ambarcaţiune privată de agrement se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către

proprietarul său sau de către persoana fizică ori juridică ce o deţine cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi,

în special, altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
c) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea

capacităţii de a produce energie electrică;
d) produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică;
e) produsele energetice – gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate;
f) combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor;
g) combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi;
h) produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil

principal;
i) produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept

combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce

echipează acele containere;
j) orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
k) orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru

încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi

lăcaşurilor de cult;
l) produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre următoarele produse:
– produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;
– produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99, pentru componentele lor produse din biomase;
– produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;
– produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
m) energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n) energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele

staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi

sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 KW;
o) produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) vor fi reglementate prin norme.
(3) Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit

prevederilor din norme.
(4) Prevederile alin. (1) şi (3) vor înceta să se aplice în cazul în care legea comunitară va impune conformarea cu obligaţiile de a plasa pe piaţă o

proporţie minimă din produsele energetice la care se face referire la alin. (1) lit. l), dar nu mai devreme de intrarea în vigoare a prezentei legi.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 186 din Legea nr. 343/2006.
– Denumirea marginală a fost modificată prin art. I pct. 85 din O.U.G. nr. 106/2007.
– Litera l) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 86 din O.U.G. nr. 106/2007.
– Alineatele (3) şi (4) au fost introduse prin art. I pct. 87 din O.U.G. nr. 106/2007.
SECŢIUNEA a 8-a Marcarea produselor alcoolice şi tutunului prelucrat
__________
Titlul secţiunii a 8-a a fost modificat prin art. I pct. 187 din Legea nr. 343/2006.
Reguli generale
Art. 202. – (1) Prevederile prezentei secţiuni se aplică următoarelor produse accizabile:
a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin norme;
b) tutun prelucrat.
(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la plata accizelor.
(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt marcate

conform prevederilor prezentei secţiuni.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin liniuţa 8 din Rectificarea publicată în MOf. nr. 112 din 06.02.2004.
– Litera b) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 188 din Legea nr. 343/2006.
Responsabilitatea marcării
Art. 203. – Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine antrepozitarilor autorizaţi, operatorilor înregistraţi sau importatorilor autorizaţi,

potrivit precizărilor din norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 189 din Legea nr. 343/2006.
Proceduri de marcare
Art. 204. – (1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre sau banderole.
(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.
(3) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia să asigure ca marcajele să fie aplicate la loc vizibil, pe

ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să deterioreze marcajul.
(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevăzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca nemarcate.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 100 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatele (3) şi (4) au fost modificate prin art. I pct. 190 din Legea nr. 343/2006.
Eliberarea marcajelor
Art. 205. – (1) Autoritatea fiscală competentă aprobă eliberarea marcajelor, potrivit procedurii prevăzute în norme.
(2) Eliberarea marcajelor se face către:
a) antrepozitarii autorizaţi pentru produsele accizabile prevăzute la art. 202;
b) operatorii înregistraţi care achiziţionează produsele accizabile prevăzute la art. 202;
c) persoanele care importă produsele accizabile prevăzute la art. 202, pe baza autorizaţiei de importator. Autorizaţia de importator se acordă de către

autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri şi a unei garanţii la autoritatea fiscală competentă, sub forma şi în maniera prevăzute în

norme.
(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, desemnată de autoritatea fiscală competentă, potrivit

prevederilor din norme.
(5) Contravaloarea marcajelor se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente produselor accizabile supuse marcării, conform prevederilor

din norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 191 din Legea nr. 343/2006.
Confiscarea tutunului prelucrat
Art. 206. – (1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementează modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate,

potrivit legii, în proprietatea privată a statului, tutunurile prelucrate confiscate ori intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se

predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere, antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat, operatorilor

înregistraţi sau importatorilor de astfel de produse, după cum urmează:
a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de fabricaţie al antrepozitarilor autorizaţi, în nomenclatorul de achiziţii al operatorilor înregistraţi

sau al importatorilor se predau în totalitate acestora;
b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatoarele prevăzute la lit. a) se predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare,

antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de tutun prelucrat, a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5%.
(2) Repartizarea fiecărui lot de tutun prelucrat confiscat, preluarea acestuia de către antrepozitarii autorizaţi, operatorii înregistraţi şi importatori,

precum şi procedura de distrugere se efectuează conform normelor.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat, operator înregistrat şi importator are obligaţia să asigure pe cheltuială proprie preluarea în custodie, transportul şi

depozitarea cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 192 din Legea nr. 343/2006.
SECŢIUNEA a 81-a Înregistrarea operatorilor de produse accizabile
__________
Secţiunea a 81-a, ce conţine art. 2061, a fost introdusă prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 33/2006.
Registrul electronic de date
Art. 2061. – Abrogat.
__________
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 193 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL II Alte produse accizabile
Sfera de aplicare
Art. 207. – Următoarele produse sunt supuse accizelor:
a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;
b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00; 0901 22 00 şi 0901 90 90;
c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101 11 şi 2101 12;
d) confecţii din blănuri naturale, cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 şi 6506 92 00, cu excepţia celor de iepure, oaie, capră;
e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31; 7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 şi 9405

91;
f) bijuterii din aur şi/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu excepţia verighetelor;
g) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 şi 3303 00 90;
h) arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, cu codurile: NC 9302 00 00; 9303; 9304 00 00, cu excepţiile prevăzute în lege;
i) iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, cu codurile: NC 8903 10; 8903 91; 8903 92 şi 8903 99;
j) motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, cu codurile: NC 8407 21 10; 8407 21 91; 8407 21

99; 8407 29 20; 8408 10 11; 8408 10 19; 8408 10 22; 8408 10 24; 8408 10 26; 8408 10 28; 8408 10 31; 8408 10 39 şi 8408 10 41.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 194 din Legea nr. 343/2006.
Nivelul şi calculul accizei
Art. 208. – (1) Nivelul accizelor în perioada 2007-2011 pentru cafea verde, cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, şi pentru cafea solubilă este

prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul titlu.
(2) Nivelul accizelor în perioada 2007-2010 pentru alte produse este prevăzut în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul titlu.
(3) Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferenţiat pe

baza criteriilor prevăzute în norme.
(4) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3):
a) bărcile cu sau fără motor cu lungime mai mică de 8 metri şi cu motor mai mic de 25 CP;
b) iahturile şi alte nave şi ambarcaţiuni destinate utilizării în sportul de performanţă, în condiţiile prevăzute în norme.
(5) Pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50%

şi va fi stabilit diferenţiat pe baza criteriilor prevăzute în norme.
(6) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de

măsură asupra cantităţilor intrate pe teritoriul României. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul României, accizele se datorează şi se

calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.
(7) În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor

procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
a) pentru produsele provenite din producţia internă – preţul de livrare al producătorului, mai puţin acciza;
b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar – preţurile de achiziţie;
c) pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar – valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe

speciale, după caz.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 195 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (1), (6) şi lit. a) de la alin. (7) au fost modificate prin art. I pct. 88 din O.U.G. nr. 106/2007.
Plătitori de accize
Art. 209. – (1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute la art. 207 sunt operatorii economici – persoane juridice, asociaţii familiale şi persoane

fizice autorizate – care produc sau care achiziţionează din teritoriul comunitar ori din afara teritoriului comunitar astfel de produse.
(2) Plătitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară produsele prevăzute la art. 207 lit. h), i) şi j).
(3) Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207, înainte de primirea produselor, trebuie să fie

înregistraţi la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme, şi să respecte următoarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor în condiţiile fixate de autoritatea fiscală competentă;
b) să ţină contabilitatea livrărilor de produse;
c) să prezinte produsele oricând li se cere aceasta de către organele de control;
d) să accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 196 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri
Art. 210. – (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele exportate direct de operatorii economici producători sau prin operatorii economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision.

Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin operatorii economici comisionari, de către producătorii care deţin în

proprietate utilajele şi instalaţiile de producţie necesare pentru realizarea acestor produse;
b) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor legale în domeniu. Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se acordă cu

condiţia depunerii de către operatorul economic a unei garanţii egale cu valoarea accizelor aferente. Această garanţie va fi restituită operatorului economic

numai cu condiţia încheierii în termen a regimului vamal acordat. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi bunurile prevăzute la art. 208 alin. (3), atunci

când aceste bunuri sunt plasate în baza unor contracte de leasing ce se derulează în condiţiile prevăzute de lege, în regim vamal de tranzit, de admitere

temporară sau de import, pe durata contractului de leasing;
c) orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi

tehnică, acordat instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale

reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii

nonprofit şi de caritate;
d) produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest regim.
(2) Operatorii economici care exportă sau care livrează într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni proprii de prelucrare a cafelei

achiziţionate direct de către aceştia din alte state membre sau din import pot solicita autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative,

restituirea accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată în alt stat

membru. Beneficiază de regimul de restituire a accizelor virate bugetului de stat şi operatorii economici, pentru cantităţile de cafea achiziţionate direct

de către aceştia dintr-un stat membru sau din import şi returnate furnizorilor.
(21) Beneficiază de regimul de restituire a accizelor şi operatorii economici care achiziţionează direct dintr-un alt stat membru sau din import produse de

natura celor prevăzute la art. 207 lit. d)-j) şi care sunt ulterior returnate furnizorilor, sunt exportate sau sunt livrate în alt stat membru fără a suporta

vreo modificare.
(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1), (2) şi (21) va fi reglementată prin norme.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 197 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 89 din O.U.G. nr. 106/2007.
– Alineatul (21) a fost introdus prin art. I pct. 90 din O.U.G. nr. 106/2007.
– Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 91 din O.U.G. nr. 106/2007.
Exigibilitatea
Art. 211. – (1) Momentul exigibilităţii accizei intervine:
a) pentru produsele din producţia internă, la data efectuării livrării, la data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care au

fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, la data înstrăinării ori utilizării în oricare alt scop decât comercializarea;
b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar, la momentul recepţionării acestora;
c) pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale de import.
(2) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. i), momentul exigibilităţii accizei intervine cu ocazia primei înmatriculări în România.
(3) În cazul persoanelor fizice care achiziţionează produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. h), exigibilitatea ia naştere la momentul

înregistrării la autorităţile competente, potrivit legii.
(4) În cazul produselor provenite din operaţiuni de import efectuate de un importator care deţine autorizaţie unică pentru proceduri vamale simplificate

eliberată de alt stat membru, acesta are obligaţia de a depune la autoritatea vamală declaraţia de import pentru TVA şi accize. Exigibilitatea accizei

intervine la data înregistrării declaraţiei de import pentru TVA şi accize.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 198 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (4) a fost introdus prin art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 200/2008.
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 212. – (1) Pentru produsele provenite din producţia internă, accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei

în care acciza devine exigibilă.
(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din teritoriul comunitar sau din import, plata accizelor se face în ziua lucrătoare imediat următoare celei în

care au fost recepţionate produsele sau la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import, după caz.
(3) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. i), plata se face cu ocazia primei înmatriculări în România.
(4) În cazul persoanelor fizice care achiziţionează produse de natura celor prevăzute la art. 207, plata se face la data înregistrării la autorităţile

competente, potrivit legii.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 199 din Legea nr. 343/2006.
Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate
Art. 213. – (1) Operatorii economici plătitori de accize, care au efectuat tranzacţii cu produse supuse accizelor prin documente fiscale care ulterior au

fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligaţia ca, în termen de 30 de zile calendaristice din momentul înregistrării pierderii, distrugerii sau

deteriorării, să reconstituie, pe baza evidenţelor contabile, accizele aferente acestor tranzacţii.
(2) În situaţia nereconstituirii obligaţiilor fiscale de către operatorul economic, autoritatea fiscală competentă va stabili suma acestora prin estimare,

înmulţind numărul documentelor pierdute, distruse sau deteriorate cu media
accizelor înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate, înainte de data constatării pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor

fiscale.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 200 din Legea nr. 343/2006.
Declaraţiile de accize
Art. 214. – (1) Orice operator economic plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize pentru fiecare

lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă, de către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare

celei la care se referă declaraţia.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 201 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL II1 Taxe speciale pentru autoturisme şi autovehicule
__________
Capitolul II1, ce coţine art. 2141-2143, a fost introdus prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
Nivelul taxei speciale
Art. 2141. – Abrogat.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (1), (2) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 110/2006, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 372/2007.
– Articolul a fost abrogat prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/2008.
Exigibilitatea şi plata taxei speciale la bugetul de stat
Art. 2142. – Abrogat.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
– Articolul a fost abrogat prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/2008.
Scutiri
Art. 2143. – Abrogat.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006.
– Articolul a fost abrogat prin art. 14 din O.U.G. nr. 50/2008.
CAPITOLUL III Impozitul la ţiţeiul din producţia internă
__________
Titlul Capitolului III a fost modificat prin art. I pct. 203 din Legea nr. 343/2006.
Dispoziţii generale
Art. 215. – (1) Pentru ţiţeiul din producţia internă, operatorii economici autorizaţi, potrivit legii, datorează bugetului de stat impozit în momentul

livrării.
(2) Impozitul datorat pentru ţiţei este de 4 euro/tonă.
(3) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea sumei fixe prevăzute la alin. (2) asupra cantităţilor livrate.
(4) Momentul exigibilităţii impozitului la ţiţeiul din producţia internă intervine la data efectuării livrării.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 204 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri
Art. 216. – Sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de ţiţei şi gaze naturale din producţia internă, exportate direct de agenţii economici

producători.
Declaraţiile de impozit
Art. 217. – (1) Orice operator economic, plătitor de impozit la ţiţeiul din producţia internă, are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o

declaraţie de impozit pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata impozitului pentru luna respectivă.
(2) Declaraţia de impozit se depune la autoritatea fiscală competentă de către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare

celei la care se referă declaraţia.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 205 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL IV Dispoziţii comune
Conversia în lei a sumelor exprimate în euro
Art. 218. – Valoarea în lei a accizelor, a taxei speciale pentru autoturisme/autovehicule şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorată

bugetului de stat, stabilită potrivit prezentului titlu în echivalent euro, pe unitatea de măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în

echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 92 din O.U.G. nr. 106/2007.
Obligaţiile plătitorilor
Art. 219. – (1) Operatorii economici plătitori de accize şi de impozit la ţiţeiul din producţia internă sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea

fiscală competentă, conform dispoziţiilor legale în materie.
(2) Operatorii economici au obligaţia să calculeze accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă, după caz, să le evidenţieze distinct în factură şi

să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind răspunzători pentru exactitatea calculului şi vărsarea integrală a sumelor datorate.
(3) Plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, după caz, conform prevederilor din norme, şi să

depună anual deconturile privind accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă, conform dispoziţiilor legale privind obligaţiile de plată, la

bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 207 din Legea nr. 343/2006.
Decontările între operatorii economici
Art. 220. – (1) Decontările între operatorii economici, furnizori de produse accizabile, şi operatorii economici, cumpărători ai acestor produse, se vor face

integral prin unităţi bancare.
(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a) livrările de produse supuse accizelor către operatorii economici care comercializează astfel de produse în sistem en detail;
b) livrările de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte normative

speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor, dacă actele normative speciale nu prevăd altfel;
c) compensările efectuate între operatorii economici prin intermediul Institutului de Management şi Informatică, în conformitate cu prevederile legale în

vigoare. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 208 din Legea nr. 343/2006.
Regimul produselor accizabile deţinute de operatorii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante
Art. 2201. – (1) Produsele accizabile deţinute de operatorii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii

de executare silită de organele competente, potrivit legii.
(2) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare, potrivit alin. (1), trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, după caz.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 104 din O.G. nr. 83/2004.
– Articolul a fost modificat prin art. I pct. 209 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii şi derogări
__________
Titlul Capitolului V a fost modificat prin art. I pct. 210 din Legea nr. 343/2006.
Acciza minimă pentru ţigarete
Art. 2202. – Acciza minimă pentru ţigarete, în vigoare la data de 31 decembrie 2006, stabilită potrivit prevederilor art. 177, se va aplica până la data de

15 ianuarie 2007.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 211 din Legea nr. 343/2006.
Derogare pentru produse energetice
Art. 221. – Prin derogare de la dispoziţiile art. 193, livrarea produselor energetice din antrepozitele fiscale se efectuează numai în momentul în care

cumpărătorul prezintă documentul de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu

ocazia depunerii declaraţiei lunare de accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate la bugetul de stat de către

beneficiarii produselor, în numele antrepozitului fiscal, şi valoarea accizelor aferente cantităţilor de produse energetice efectiv livrate de acesta, în

decursul lunii precedente.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 212 din Legea nr. 343/2006.
Derogare pentru autoturisme
Art. 2211. – Prin derogare de la prevederile art. 2142, pentru autoturismele şi alte bunuri supuse accizelor, introduse în România pe baza unor contracte de

leasing, iniţiate înainte de data intrării în vigoare a prevederilor prezentului titlu, şi a căror încheiere se va realiza după această dată, se vor datora

bugetului de stat sumele calculate în funcţie de nivelul accizelor în vigoare la momentul iniţierii contractului de leasing.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 213 din Legea nr. 343/2006.
Directive transpuse
Art. 2212. – Prezentul titlu transpune Directiva CEE nr. 92/12, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 76 din 23 martie 1992, cu modificările ulterioare;

directivele CEE nr. 92/83 şi 92/84, publicate în Jurnalul Oficial nr. L 316 din 31 octombrie 1992; directivele CEE nr. 92/79 şi 92/80, publicate în Jurnalul

Oficial nr. L 316 din 31 octombrie 1992, modificate prin Directiva CE nr. 2002/10, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 46 din 16 februarie 2002; Directiva CE

nr. 95/59, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 291 din 6 decembrie 1995, modificată prin Directiva CE nr. 2002/10, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 46 din

16 februarie 2002; Directiva CE nr. 2003/96, publicată în Jurnalul Oficial nr. L 283 din 31 octombrie 2003.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 93 din O.U.G. nr. 106/2007.

ANEXA Nr. 1
__________
Anexa a fost introdusă prin art. I pct. 214 din Legea nr. 343/2006.
Anexa a fost modificata prin art. I pct. 95 din O.U.G. nr. 106/2007.
Anexa (Pct. 6 de la col. 4) a fost modificata prin art. unic din H.G. nr. 664/2008.
ANEXA Nr. 2
__________
Anexa a fost introdusă prin art. I pct. 214 din Legea nr. 343/2006.

Anexa (Nr. crt. 3 din coloana 2) a fost modificata prin art. I pct. 95 din O.U.G. nr. 106/2007.

ANEXA Nr. 3
__________
Anexa a fost introdusă prin art. I pct. 214 din Legea nr. 343/2006.

ANEXA Nr. 4
__________
Anexa a fost introdusă prin art. I pct. 214 din Legea nr. 343/2006.

ANEXA Nr. 4.1
__________
Anexa a fost introdusă prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 110/2006.

ANEXA Nr. 5
__________
Anexa a fost introdusă prin art. I pct. 214 din Legea nr. 343/2006.
Anexa (Pct. 1 şi 2 de la coloana 1) a fost modificata prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 110/2006.

TITLUL VIII Măsuri speciale privind supravegherea producţiei, importului şi circulaţiei unor produse accizabile
CAPITOLUL I Sistemul de supraveghere a producţiei de alcool etilic
Sfera de aplicare
Art. 222. – Sistemul de supraveghere se aplică tuturor antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic nedenaturat şi distilate.
Supraveghetorii fiscali
Art. 223. – (1) Pentru fiecare antrepozit fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate vor fi desemnaţi reprezentanţi permanenţi ai autorităţii

fiscale competente, denumiţi în continuare supraveghetori fiscali. Prezenţa supraveghetorilor fiscali va fi asigurată pe tot parcursul desfăşurării

procesului de producţie, respectiv pe cele trei schimburi şi în zilele de sărbători legale.
(2) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic şi de distilate vor întocmi şi vor depune la autoritatea fiscală competentă, o dată cu

cererea de autorizare, un program de lucru defalcat pe luni, care să prevadă cantitatea estimată a se obţine într-un an, în funcţie de capacitatea instalată.
Mijloace de măsurare a producţiei de alcool
Art. 224. – (1) În vederea înregistrării corecte a întregii producţii de alcool etilic şi de distilate obţinute, fiecare antrepozit fiscal de producţie de

alcool etilic şi de distilate trebuie să fie dotat obligatoriu de către antrepozitarul autorizat cu mijloace de măsurare, denumite în continuare contoare,

avizate de Biroul Român de Metrologie Legală, necesare pentru determinarea cantităţii de alcool etilic şi de distilate, precum şi cu mijloace de măsurare

legale pentru determinarea concentraţiei alcoolice pentru fiecare sortiment de alcool etilic şi de distilate. Mijloacele de măsurare şi măsurătorile

efectuate cu acestea se supun, în mod obligatoriu, controlului metrologic al statului, conform legii în domeniu.
(2) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare pentru alcoolul

brut, la ieşirea din coloanele de rafinare pentru alcoolul etilic rafinat şi la ieşirea din coloanele aferente alcoolului tehnic, astfel încât să fie

contorizate toate cantităţile de alcool rezultate.
(3) În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, contoarele vor fi amplasate la ieşirea din coloanele de distilare sau, după caz, la

ieşirea din instalaţiile de distilare.
(4) Folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea

înaintea contoarelor a unor canele sau robinete, prin care se pot extrage cantităţi de alcool sau distilate necontorizate, sunt interzise.
Certificate de calibrare
Art. 225. – Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool şi de distilate sunt obligaţi să prezinte supraveghetorilor fiscali certificate de

calibrare, eliberate de un laborator de metrologie agreat de Biroul Român de Metrologie Legală, pentru toate rezervoarele şi recipientele în care se

depozitează alcoolul, distilatele şi materiile prime din care provin acestea, indiferent de natura lor.
Sigilii
Art. 226. – (1) Pe întregul flux tehnologic de la ieşirea alcoolului brut, rafinat şi tehnic din coloanele de distilare, respectiv de rafinare, şi până la

contoare, inclusiv la acestea, se vor aplica sigilii. În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de distilate, sigiliile se vor aplica la ieşirea

distilatelor din coloanele de distilare sau din instalaţiile de distilare. În toate situaţiile, sigiliile vor fi aplicate şi pe toate elementele de

asamblare-racordare ale aparatelor de măsură şi control, pe orice orificii şi robineţi existenţi pe întregul flux tehnologic continuu sau discontinuu.
(2) Aparatele şi piesele de pe tot circuitul coloanelor de distilare, rafinare, precum şi de pe tot circuitul instalaţiilor de distilare trebuie îmbinate în

aşa fel încât să poată fi sigilate. Sigiliile aparţin autorităţii fiscale competente, vor fi înseriate şi vor purta, în mod obligatoriu, însemnele acesteia.

Operaţiunile de sigilare şi desigilare se vor efectua de către supraveghetorul fiscal desemnat, astfel încât să nu se deterioreze aparatele şi piesele

componente. Amprentele sigiliilor aplicate trebuie să fie menţinute intacte. Sigilarea şi desigilarea vor fi consemnate într-un proces-verbal.
(3) Sigiliile prevăzute la alin. (2) sunt complementare sigiliilor metrologice aplicate contoarelor, conform reglementărilor specifice stabilite de Biroul

Român de Metrologie Legală.
(4) Stabilirea tipului de sigilii, prevăzut la alin. (2), şi a caracteristicilor acestora, uniformizarea şi/sau personalizarea, precum şi coordonarea tuturor

operaţiunilor ce se impun revin Ministerului Finanţelor Publice, respectiv direcţiei cu atribuţii administrative.
Recepţia materiilor prime
Art. 227. – (1) Recepţia cantitativă a materiilor prime intrate în antrepozitul fiscal, precum şi introducerea lor în procesul de fabricaţie se fac cu

mijloace de măsurare legale.
(2) În cazul în care, pentru producerea alcoolului etilic şi a distilatelor, se achiziţionează materii prime de la persoane fizice, borderourile de achiziţie

şi documentele de recepţie se întocmesc în 2 exemplare şi vor purta, în mod obligatoriu, viza supraveghetorului fiscal. Un exemplar al acestor documente

rămâne la antrepozitul fiscal care a achiziţionat materia primă, iar exemplarul 2, la persoana fizică furnizoare.
Obligaţiile supraveghetorilor fiscali
Art. 228. – (1) Supraveghetorii fiscali au obligaţia să verifice:
a) existenţa certificatelor de calibrare pentru rezervoarele şi recipientele de depozitare a alcoolului, a distilatelor şi a materiilor prime din care provin

acestea;
b) înregistrarea corectă a intrărilor de materii prime;
c) înscrierea corectă a alcoolului şi a distilatelor obţinute, în rapoartele zilnice de producţie şi în documentele de transfer-predare către antrepozite de

prelucrare sau de depozitare de produse finite, în concordanţă cu înregistrările mijloacelor de măsurare;
d) concordanţa dintre normele de consum de materii prime, consumul energetic lunar şi producţia de alcool şi distilate obţinută;
e) realitatea stocurilor zilnice de alcool brut, rafinat, alcool denaturat, tehnic şi distilate, înscrise în evidenţele operative ale antrepozitelor de

depozitare de astfel de produse;
f) centralizatorul lunar al documentelor de transfer către antrepozitele de prelucrare a alcoolului şi a distilatelor;
g) concordanţa dintre cantităţile de alcool şi de distilate eliberate din antrepozitul fiscal de producţie cu cele înscrise în documentele fiscale;
h) modul de calcul, de evidenţiere şi de virare a accizelor datorate pentru alcool şi distilate, precum şi pentru băuturile spirtoase realizate de către

antrepozitarul autorizat de producţie, care îşi desfăşoară activitatea în sistem integrat;
i) depunerea la termen, la organele fiscale teritoriale, a declaraţiilor privind obligaţiile de plată cu titlu de accize şi a decontului de accize, în

conformitate cu prevederile legale;
j) orice alte documente şi operaţiuni care să conducă la determinarea exactă a obligaţiilor către bugetul de stat;
k) înregistrarea corectă a operaţiunilor de import şi export, în situaţia în care antrepozitarul autorizat desfăşoară astfel de operaţiuni.
(2) De asemenea, supraveghetorii fiscali au obligaţia de a înregistra, într-un registru special, toate cererile antrepozitarilor autorizaţi de producţie sau

ale organelor de control privind sigilarea sau desigilarea instalaţiilor.
(3) În vederea certificării realităţii tuturor operaţiunilor reflectate în documentele aferente producţiei de alcool şi de distilate, începând de la intrarea

materiei prime până la livrarea alcoolului şi a distilatelor către secţiile de prelucrare sau către terţi, toate documentele întocmite, inclusiv documentele

fiscale, vor fi prezentate obligatoriu supraveghetorului fiscal desemnat pentru a fi vizate de acesta.
Desigilarea instalaţiilor
Art. 229. – (1) Desigilarea aparatelor şi a pieselor de pe tot fluxul tehnologic se face numai în baza unei solicitări scrise, justificate, din partea

antrepozitului fiscal de producţie de alcool şi de distilate sau în situaţii de avarie.
(2) Cererea de desigilare se transmite supraveghetorului fiscal cu cel puţin trei zile înainte de termenul stabilit pentru efectuarea operaţiunii propriu-

zise, care va proceda la desigilare. La desigilare, supraveghetorul fiscal întocmeşte un proces-verbal de desigilare. În procesul-verbal se vor consemna data

şi ora desigilării, cantitatea de alcool şi de distilate – în litri şi în grade – înregistrată de contoare la momentul desigilării, precum şi stocul de

alcool şi de distilate, pe sortimente, aflat în rezervoare şi în recipiente.
(3) Se interzice antrepozitarilor autorizaţi deteriorarea sigiliilor aplicate de către supraveghetorul fiscal. În cazul în care sigiliul este deteriorat

accidental sau în caz de avarie, antrepozitarul autorizat este obligat să solicite prezenţa supraveghetorului fiscal pentru constatarea cauzelor deteriorării

accidentale a sigiliului sau ale avariei.
(4) Dacă antrepozitarul autorizat constată un incident sau o disfuncţie în funcţionarea unui contor, acesta trebuie să facă imediat o declaraţie

supraveghetorului fiscal, care va fi consemnată într-un registru special destinat acestui scop, procedându-se imediat la remedierea defecţiunii. Totodată,

antrepozitarul autorizat va solicita prezenţa reprezentantului autorizat de către Biroul Român de Metrologie Legală pentru activităţi de reparaţii ale

mijloacelor de măsurare din categoria respectivă, în vederea desigilării mijloacelor de măsurare, a repunerii lor în stare de funcţionare şi a resigilării.
(5) Contoarele defecte pot fi înlocuite, sub supraveghere metrologică, cu alte contoare de rezervă, cu specificarea, într-un proces-verbal de înlocuire,

întocmit de supraveghetorul fiscal, a indicilor de la care se reia activitatea.
(6) Dacă timpul de remediere a contoarelor depăşeşte 24 de ore, se suspendă activitatea de producţie a alcoolului şi a distilatelor. Instalaţiile respective

vor fi sigilate.
(7) Suspendarea se face în baza unui proces-verbal de suspendare, încheiat în 3 exemplare de către supraveghetorul fiscal, în prezenţa reprezentantului legal

al antrepozitarului autorizat.
(8) În procesul-verbal încheiat se vor menţiona cauzele accidentului sau ale avariei care au generat întreruperea activităţii, data şi ora întreruperii

acesteia, stocul de alcool şi de distilate existent la acea dată şi indicii înregistraţi de contoare în momentul suspendării activităţii.
(9) Originalul procesului-verbal de desigilare sau de suspendare, după caz, se depune la autoritatea fiscală competentă, în termen de 24 de ore de la

încheierea acestuia. Al doilea exemplar al procesului-verbal rămâne la antrepozitarul autorizat, iar exemplarul al treilea se păstrează de către

supraveghetorul fiscal.
(10) Reluarea activităţii după desigilarea instalaţiilor respective se va face în baza unei declaraţii de remediere a defecţiunii, întocmită de

antrepozitarul autorizat şi vizată de supraveghetorul fiscal, însoţită de un aviz eliberat de specialistul care a efectuat remedierea. Supraveghetorul fiscal

va proceda la sigilarea întregului flux tehnologic.
CAPITOLUL II Sistemul de supraveghere a circulaţiei alcoolului etilic şi a distilatelor în vrac din producţia internă sau din import
Condiţii de calitate
Art. 230. – Alcoolul etilic şi distilatele livrate de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie, către utilizatorii legali, trebuie să se încadreze în

prevederile standardelor legale în vigoare. Fiecare livrare va fi însoţită de buletine de analiză completate conform standardelor legale în vigoare,

eliberate de laboratorul propriu al producătorului, dacă acesta a fost agreat, sau emise de alte laboratoare autorizate. Buletinele de analiză vor cuprinde

cel puţin 7 parametri fizico-chimici, prevăzuţi de standardele legale în vigoare.
Transportul în vrac
Art. 231. – (1) Toate cisternele şi recipientele prin care se vor transporta cantităţile de alcool şi de distilate vor purta sigiliul supraveghetorului

fiscal şi vor fi însoţite de documentele fiscale prevăzute la titlul VII.
(2) Supraveghetorul fiscal, care a procedat la sigilarea cisternelor sau a recipientelor de transport al alcoolului şi al distilatelor în vrac, va comunica

în aceeaşi zi, la autoritatea fiscală competentă, data plecării transportului de alcool şi de distilate, numărul de înmatriculare al mijlocului de transport,

cantitatea expediată şi data aproximativă a sosirii acestuia.
(3) La sosirea efectivă a alcoolului şi a distilatelor la destinaţie, agentul economic beneficiar este obligat să solicite autorităţii fiscale competente

desemnarea unui reprezentant fiscal care, în maximum 24 de ore, va efectua verificarea documentelor de transport şi a datelor înscrise în documentul de

însoţire, după care va proceda la desigilarea cisternelor sau a recipientelor.
Condiţii de livrare
Art. 232. – (1) Livrarea alcoolului şi a distilatelor în vrac se va face direct de la antrepozitarul autorizat pentru producţie sau de la importator către

utilizatorii legali.
(2) Livrarea în vrac a alcoolului etilic şi a distilatelor în scopul obţinerii de băuturi alcoolice altor beneficiari decât antrepozitarii autorizaţi pentru

producţia de astfel de băuturi este interzisă.
(3) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii pot livra alcool în vrac, pentru consum, direct spitalelor, farmaciilor şi agenţilor economici

utilizatori legali de alcool, alţii decât producătorii de băuturi alcoolice.
(4) Alcoolul etilic tehnic îmbuteliat poate fi comercializat numai de către antrepozitarul autorizat pentru producţia de alcool etilic şi numai sub formă de

alcool etilic tehnic denaturat, conform standardelor legale în vigoare.
(5) Comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primă a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia alcoolică sub 96,0% în volum, pentru

fabricarea băuturilor alcoolice, este interzisă.
(6) Producţia de alcool sanitar de către alţi producători decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de alcool etilic este interzisă.
(7) Comercializarea pe piaţa internă a alcoolului sanitar în vrac este interzisă.
CAPITOLUL III Sistemul de supraveghere pentru ţuică şi rachiuri de fructe
Mijloace de măsurare
Art. 233. – (1) În vederea înregistrării corecte a producţiei de ţuică şi rachiuri de fructe, fiecare antrepozitar autorizat este obligat să se doteze cu

mijloace de măsurare volumetrică, denumite contoare, avizate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum şi cu mijloace legale de măsurare a concentraţiei

alcoolice a materiei prime şi a produselor rezultate din prelucrarea acestora instalaţiile de fabricaţie fiind în mod obligatoriu sigilate în aceleaşi

condiţii ca şi în cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de alcool etilic sau de distilate.
(2) Cazanele individuale ale producătorilor de ţuică şi rachiuri de fructe, a căror producţie este destinată vânzării, vor fi livrate şi vor fi dotate cu

vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie Legală, precum şi cu mijloace de măsurare legală a concentraţiei alcoolice a produselor

obţinute.
Sigilarea şi desigilarea instalaţiilor
Art. 234. – (1) Pentru controlul cantităţilor de ţuică şi rachiuri de fructe, pe perioada de nefuncţionare, instalaţiile sau cazanele de fabricaţie deţinute

de antrepozitarii autorizaţi vor fi sigilate suplimentar de către autoritatea fiscală competentă.
(2) După primirea materiei prime în vederea distilării, deţinătorii de astfel de instalaţii sau cazane vor solicita, în scris, autorităţii fiscale competente

desigilarea acestora. Data şi ora desigilării, precum şi cantităţile şi tipurile de materie primă ce urmează a se prelucra se vor consemna într-un registru

de fabricaţie, care va fi numerotat, vizat de autoritatea fiscală competentă şi păstrat la producător. În acelaşi timp, autoritatea fiscală competentă va

consemna aceleaşi date într-un proces-verbal.
(3) Desigilarea va fi solicitată în condiţiile în care deţinătorul de instalaţii sau cazane are în stoc materie primă pentru utilizarea capacităţilor de

producţie pentru minimum 10 zile, procesul de producţie fiind obligatoriu a se desfăşura în mod continuu, până la terminarea materiei prime.
(4) În momentul desigilării instalaţiilor sau a cazanelor, reprezentantul autorităţii fiscale competente va verifica, prin probe de producţie, timpii de

fabricaţie şi randamentul în alcool pentru fiecare tip de materie primă în parte, stabilind numărul de fierberi în 24 de ore şi întocmind un proces-verbal de

constatare.
(5) Timpii de funcţionare ai instalaţiilor sau ai cazanelor şi randamentele stabilite vor fi utilizate pentru evidenţierea producţiei în registrul de

fabricaţie.
(6) În vederea opririi instalaţiilor sau cazanelor, antrepozitarul autorizat pentru producţie va anunţa autoritatea fiscală competentă pentru resigilarea

acestora cu 2 zile înaintea opririi producţiei.
(7) Dacă nu se solicită resigilarea cazanelor sau a celorlalte instalaţii în momentul opririi acestora, se consideră că producţia a continuat pe toată

perioada de la desigilare.
(8) Momentul sigilării va fi menţionat în registrul de fabricaţie, întocmindu-se, de asemenea, un proces-verbal în care se va preciza cantitatea de producţie

realizată de la data desigilării.
CAPITOLUL IV Sistemul de supraveghere a importurilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase, în vrac
Condiţii de import
Art. 235. – Alcoolul, distilatele şi băuturile spirtoase pot fi importate în vrac numai pe bază de contracte încheiate direct cu producătorii externi sau cu

reprezentanţii acestora şi numai în scopul prelucrării sau îmbutelierii directe de către antrepozitarul autorizat pentru producţie.
Procedura de supraveghere
Art. 236. – (1) La intrarea în ţară a alcoolului în vrac, indiferent de natura acestuia, a distilatelor în vrac, precum şi a băuturilor spirtoase în vrac,

organele vamale de frontieră, după efectuarea formalităţilor de vămuire, vor aplica pe fiecare cisternă şi recipient un sigiliu special, cu însemnele

autorităţii vamale, desigilarea fiind interzisă până la destinaţia finală a acestora.
(2) În momentul efectuării operaţiunii de vămuire se va preleva, în mod obligatoriu, o probă din fiecare cisternă sau recipient, în scopul verificării

autenticităţii datelor înscrise în documentele însoţitoare, respectiv factura şi certificatele de analize fizico-chimice.
(3) Prelevarea probei se face de către delegatul laboratorului, agreat de autoritatea vamală să efectueze expertize în vederea identificării produselor.
(4) Prelevarea probei se face în prezenţa autorităţii vamale, a delegatului permanent în vamă din partea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia

Consumatorilor şi a importatorului. Dacă importatorul depune o declaraţie că nu este interesat să participe la prelevare, operaţiunea respectivă se poate

face în lipsa acestuia.
(5) Operaţiunea de prelevare a probelor se efectuează în conformitate cu normele româneşti în vigoare privind eşantionarea, analiza şi inspecţia unui lot de

produse de către delegatul laboratorului agreat.
(6) Din proba prelevată se vor constitui 3 eşantioane identice, dintre care unul este destinat laboratorului, altul autorităţii vamale, iar al treilea

importatorului.
(7) Eşantioanele vor fi etichetate şi vor fi sigilate de către autoritatea vamală.
(8) Transmiterea eşantioanelor prelevate către laboratoare se efectuează prin grija şi sub responsabilitatea delegatului laboratorului agreat.
(9) Operaţiunea de prelevare se încheie prin întocmirea unui proces-verbal de prelevare, conform modelului prezentat în norme.
(10) Rezultatele expertizei vor fi consemnate de către laboratorul agreat în certificate de expertiză.
(11) Analiza produselor se face pe cheltuiala importatorilor şi are ca scop determinarea concentraţiei alcoolice şi a cantităţilor reale, comparativ cu cele

înscrise în documentele însoţitoare, pentru corecta evaluare a accizelor datorate şi a calităţii produsului.
(12) Termenul de efectuare a analizelor va fi, după caz:
a) pe loc, în cazul produselor fără conţinut de zahăr;
b) în 24 de ore de la prelevarea probei, în cazul produselor cu conţinut de zahăr.
(13) Termenul obligatoriu de păstrare a eşantioanelor este de un an.
(14) Prevederile alin. (2) se aplică şi cantităţilor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac, aduse în regim de import temporar.
(15) Cantităţile de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac, provenite din import, vor fi sigilate de către organul vamal de frontieră şi în

situaţia în care marfa este tranzitată către o vamă de interior în vederea efectuării operaţiunii vamale de import. Marfa astfel sigilată, împreună cu

documentul de însoţire a mărfii, eliberat de autoritatea vamală de frontieră, în care se menţionează cantitatea de alcool, de distilate sau de băuturi

spirtoase importată, în modul şi sub forma prevăzută în norme, are liber de circulaţie până la punctul vamal unde au loc operaţiunea vamală de import şi

prelevarea de probe, potrivit alin. (2).
(16) În toate cazurile, la determinările efectuate pe baza analizelor de laborator, abaterea admisă este de ± 0,3 grade volum.
(17) Desigilarea cisternelor şi a recipientelor de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac provenite din import, ajunse la destinaţia finală, se

va face în prezenţa unui reprezentant al autorităţii fiscale competente, desemnat la solicitarea scrisă a importatorilor.
(18) Importatorul are obligaţia să evidenţieze într-un registru special, conform modelului prezentat în norme, vizat de reprezentantul organului fiscal

teritorial în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, toate cantităţile de alcool, de distilate şi de băuturi spirtoase în vrac – în litri şi în

grade – pe tipuri de produs şi pe destinaţii ale acestora.
CAPITOLUL V Dispoziţii comune de supraveghere aplicate producţiei şi importului de alcool, distilate şi băuturi spirtoase
Situaţii privind modul de valorificare
Art. 237. – (1) Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie şi importatorii de alcool şi de

distilate vor depune la organele fiscale teritoriale o situaţie conţinând informaţii privind modul de valorificare a acestor produse prin vânzare sau

prelucrare, şi anume: destinaţia, denumirea şi adresa beneficiarului, numărul şi data facturii, cantităţile, preţul unitar şi valoarea totală, din care, după

caz, valoarea accizei, conform modelului prezentat în norme. Această situaţie va fi însoţită în mod obligatoriu de un exemplar al listelor de inventar

întocmite pentru stocurile de materii prime şi produse finite înregistrate la sfârşitul lunii. Listele de inventar se întocmesc în două exemplare şi vor fi

vizate de către antrepozitarul autorizat pentru producţie sau de către importator. În cazul antrepozitarilor autorizaţi pentru producţie, listele de inventar

vor fi vizate şi de către supraveghetorul fiscal. Al doilea exemplar se păstrează de către antrepozitarul autorizat de producţie şi de către importator.
(2) Lunar, până în ultima zi a lunii, pentru luna precedentă, organele fiscale teritoriale vor transmite Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia generală

a tehnologiei informaţiei situaţia centralizatoare pentru fiecare judeţ privind modul de valorificare a alcoolului şi a distilatelor, conform modelului

prezentat în norme.
(3) Abrogat.
__________
Alineatul (3) a fost abrogat prin art. I pct. 1052 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare nr. 494/2004.
Preţuri minime
Art. 238. – Abrogat.
__________
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 1052 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare nr. 494/2004.
CAPITOLUL VI Măsuri speciale privind producţia, importul şi circulaţia uleiurilor minerale
Restricţii
Art. 239. – (1) Se interzice orice operaţiune comercială cu uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale de producţie.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) toate reziduurile de uleiuri minerale rezultate din exploatare, în alte locaţii decât antrepozitele fiscale de

producţie, pot fi cedate sau vândute numai în vederea prelucrării şi numai către un antrepozit fiscal de producţie, în condiţiile prevăzute de norme.
__________
Alineatul (2) a fost introdus prin art. I pct. 106 din O.G. nr. 83/2004.
Condiţii de comercializare
Art. 240. – (1) Uleiurile minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85▫ C,

se vor comercializa direct către utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial. În caz contrar, antrepozitarul autorizat va vira la

bugetul de stat accizele aferente, calculate la nivelul accizelor datorate pentru benzinele cu plumb. În categoria utilizatorilor finali nu sunt incluşi

comercianţii în sistem angro.
(2) Se interzice comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate,

benzinelor şi motorinelor auto, care corespund standardelor naţionale de calitate.
__________
Teza a II-a de la alin. (1) a fost modificată prin liniuţa 9 din Rectificarea publicată în MOf. nr. 112 din 06.02.2004.
Condiţii de calitate
Art. 241. – Se interzice importul de uleiuri minerale de tipul benzinelor şi motorinelor care nu corespund standardelor naţionale şi prevederilor legale

referitoare la calitatea benzinelor.
Procedura de import
Art. 242. – Efectuarea formalităţilor vamale de import, aferente uleiurilor minerale prevăzute la art. 241, se face prin birourile vamale de control şi

vămuire la frontieră, stabilite prin decizia autorităţii vamale, care va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 107 din O.G. nr. 83/2004.
CAPITOLUL VII Alte măsuri speciale
Condiţii de cesionare şi înstrăinare
Art. 243. – Abrogat.
__________
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 108 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 494/2004.
Întârzieri la plata accizelor
Art. 244. – Întârzierea la plată a accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizaţiei antrepozitarului şi închiderea

activităţii acestuia până la plata sumelor restante.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1081 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare nr. 494/2004.
– Denumirea marginală a articolului a fost introdusă prin art. I pct. 35 din O.U.G. nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr.

163/2005.
Alte măsuri
Art. 2441. – (1) Agenţii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi ca până la data

de 31 martie 2005 să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială şi să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
b) să aibă înscrise în obiectul de activitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

656/1997, cu modificările ulterioare, activitatea de comercializare şi distribuţie angro a băuturilor alcoolice sau activitatea de comercializare şi

distribuţie angro a produselor din tutun;
c) să se doteze cu mijloacele necesare depistării marcajelor false sau contrafăcute, în cazul comercializării de produse supuse marcării potrivit titlului

VII.
(2) Băuturile alcoolice livrate de agenţii economici producători către agenţii economici distribuitori sau comercianţi angro vor fi însoţite şi de o copie a

certificatului de marcă al producătorului, din care să rezulte că marca îi aparţine.
(3) Agenţii economici distribuitori şi comercianţii angro de băuturi alcoolice şi produse din tutun răspund pentru provenienţa nelegală a produselor deţinute

şi sunt obligaţi să verifice autenticitatea facturilor primite.
(4) Operatorii economici care intenţionează să comercializeze în sistem en detail produse energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a)-e), sunt

obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor ce vor fi stabilite prin ordin al

preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(5) Operatorii economici care desfăşoară activitatea de comercializare în sistem en detail de produse energetice prevăzute la art. 175 alin. (3) lit. a)-e)

sunt obligaţi să îndeplinească procedura şi condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală prevăzut la alin.

(4), în termen de 90 de zile de la data publicării ordinului în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Desfăşurarea activităţii de comercializare de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (4), care nu îndeplinesc procedura şi condiţiile stabilite

potrivit alin. (4), constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei şi confiscarea sumelor rezultate din această

vânzare.
(7) Desfăşurarea activităţii de către operatorii economici prevăzuţi la alin. (5), care nu îndeplinesc procedura şi condiţiile stabilite potrivit alin. (4),

după termenul stabilit la alin. (5), constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, confiscarea sumelor rezultate din

această vânzare şi oprirea activităţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 109 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatele (4)-(7) au fost introduse prin art. I pct. 15 din O.U.G. nr. 127/2008.
CAPITOLUL VIII Sancţiuni
Infracţiuni
Art. 245. – Abrogat.
__________
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 1091 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare nr. 494/2004.
Contravenţii şi sancţiuni
Art. 246. – Abrogat.
__________
Articolul a fost abrogat prin art. 208 lit. j) din Codul de procedură fiscală din 2004.
TITLUL IX Impozite şi taxe locale
__________
În cuprinsul titlului IX, sintagma “taxa asupra mijloacelor de transport” se va înlocui cu sintagma “impozitul pe mijloacele de transport”, în conformitate

cu art. I pct. 215 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
Definiţii
Art. 247. – În înţelesul prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) rangul unei localităţi – rangul atribuit unei localităţi conform legii;
b) zone din cadrul localităţii – zone stabilite de consiliul local, în funcţie de poziţia terenului faţă de centrul localităţii, de reţelele edilitare,

precum şi de alte elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale, conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,

registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea terenului;
c) nomenclatură stradală – lista care conţine denumirile tuturor străzilor dintr-o unitate administrativ-teritorială, numerele de identificare a imobilelor

pe fiecare stradă în parte, precum şi titularul dreptului de proprietate al fiecărui imobil; nomenclatura stradală se organizează pe fiecare localitate

rurală şi urbană şi reprezintă evidenţa
primară unitară care serveşte la atribuirea adresei domiciliului/reşedinţei persoanei fizice, a sediului persoanei juridice, precum şi a fiecărui imobil,

teren şi/sau clădire.
__________
Litera c) a fost introdusă prin art. I pct. 216 din Legea nr. 343/2006.
Impozite şi taxe locale
Art. 248. – Impozitele şi taxele locale sunt după cum urmează:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) impozitul pe mijloacele de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale.
CAPITOLUL II Impozitul şi taxa pe clădiri
__________
Titlul Capitolului II a fost modificat prin art. I pct. 217 din Legea nr. 343/2006.
Reguli generale
Art. 249. – (1) Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în

prezentul titlu se prevede diferit.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum şi taxa pe clădiri prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul

local al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe clădiri se datorează

către bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
(3) Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare

ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor

dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.
(4) În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează

impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor

în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
(5) În înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia, indiferent de denumirea ori de

folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii, echipamente şi

altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea

reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.
__________
Alineatele (2), (3) şi (5) au fost modificate prin art. I pct. 218 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri
Art. 250. – (1) Clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează:
1. clădirile proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a oricăror instituţii publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite

pentru activităţi economice;
2. clădirile care, potrivit legii, sunt clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, indiferent de titularul

dreptului de proprietate sau de administrare, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
3. clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult, aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial în România şi componentelor locale ale

acestora, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
4. clădirile care constituie patrimoniul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu

ori acreditate, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
5. clădirile unităţilor sanitare publice, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
6. clădirile care sunt afectate centralelor hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi

staţiilor de conexiuni;
7. clădirile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», cu excepţia

încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
8. clădirile funerare din cimitire şi crematorii;
9. clădirile din parcurile industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
10. clădirile restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22

decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
11. clădirile care constituie patrimoniul Academiei Române, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
12. clădirile retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au

aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
13. clădirile restituite potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au

aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată;
14. clădirile care sunt afectate activităţilor hidrotehnice, hidrometrice, hidrometeorologice, oceanografice, de îmbunătăţiri funciare şi de intervenţii la

apărarea împotriva inundaţiilor, precum şi clădirile din porturi şi cele afectate canalelor navigabile şi staţiilor de pompare aferente canalelor, cu

excepţia încăperilor care sunt folosite pentru activităţi economice;
15. clădirile care, prin natura lor, fac corp comun cu poduri, viaducte, apeducte, diguri, baraje şi tuneluri şi care sunt utilizate pentru exploatarea

acestor construcţii, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;
16. construcţiile speciale situate în subteran, indiferent de folosinţa acestora şi turnurile de extracţie;
17. clădirile care sunt utilizate ca sere, solare, răsadniţe, ciupercării, silozuri pentru furaje, silozuri şi/sau pătule pentru depozitarea şi conservarea

cerealelor, cu excepţia încăperilor care sunt folosite pentru alte activităţi economice;
18. clădirile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;
19. clădirile utilizate pentru activităţi social umanitare, de către asociaţii, fundaţii şi culte, potrivit hotărârii consiliului local.
(2) Nu intră sub incidenţa impozitului pe clădiri construcţiile care nu au elementele constitutive ale unei clădiri.
(3) Scutirea de impozit prevăzută la alin. (1) pct. 10-13 se aplică pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de interes

public.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 219 din Legea nr. 343/2006.
Calculul impozitului pentru persoane fizice
Art. 251. – (1) În cazul persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.
(2) În cazul unei clădiri care are pereţii exteriori din materiale diferite, pentru stabilirea valorii impozabile a clădirii se identifică în tabelul

prevăzut la alin. (3) valoarea impozabilă cea mai mare corespunzătoare tipului clădirii respective.
(3) Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulţirea suprafeţei construite desfăşurate a acesteia, exprimate în metri pătraţi,

cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2 (conform tabel publicat in MO).
(4) Suprafaţa construită desfăşurată a unei clădiri se determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor nivelurilor clădirii, inclusiv ale

balcoanelor, logiilor sau ale celor situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi

teraselor neacoperite.
(5) Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care este amplasată clădirea, prin înmulţirea valorii determinate

conform alin. (3) cu coeficientul de corecţie corespunzător (conform tabel publicat in MO).
(6) În cazul unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8 apartamente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (5) se reduce cu

0,10.
(7) Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(6), se reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum

urmează:
a) cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă;
b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
(8) În cazul clădirii utilizate ca locuinţă, a cărei suprafaţă construită depăşeşte 150 de metri pătraţi, valoarea impozabilă a acesteia, determinată în urma

aplicării prevederilor alin. (1)-(7), se majorează cu câte 5% pentru fiecare 50 metri pătraţi sau fracţiune din aceştia.
(81) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal,

anul terminării se actualizează, astfel că acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.
(9) Dacă dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită desfăşurată a clădirii se

determină prin înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de transformare de 1,20.
__________
Alineatele (1)-(3), (5), (7) şi (8) au fost modificate prin art. I pct. 220 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (81) a fost introdus prin art. I pct. 221 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (3) a fost modificat prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr.

44/2004, astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 1514/2006.
Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri
Art. 252. – (1) Dacă o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe clădiri utilizate ca locuinţă, care nu sunt închiriate unei alte persoane,

impozitul pe clădiri se majorează după cum urmează:
a) cu 15% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 50% pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c) cu 75% pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
d) cu 100% pentru cea de-a patra clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de domiciliu.
(11) Nu intră sub incidenţa alin. (1) persoanele fizice care deţin în proprietate clădiri dobândite prin succesiune legală.
(2) În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcţie de ordinea în care

proprietăţile au fost dobândite, aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.
(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia să depună o declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei

publice locale în raza cărora îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora. Modelul declaraţiei speciale

va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
__________
Alineatul (11) a fost introdus prin art. I pct. 222 din Legea nr. 343/2006.
Calculul impozitului datorat de persoanele juridice
Art. 253. – (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a

clădirii.
(2) Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucureşti,

această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform

prevederilor legale în vigoare.
(31) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de

vedere fiscal, acesta are obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de

zile de la data terminării lucrărilor respective.
(4) În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma

reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului persoană juridică.
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinţă, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de

consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea

persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul

cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
(7) În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe clădiri se datorează de locatar;
b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea din contract a clădirii, aşa cum este ea înregistrată în

contabilitatea locatorului sau a locatarului, conform prevederilor legale în vigoare;
c) în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de locator.
(8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deţinută de o persoană juridică aflată în funcţiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă

valoarea sa a fost recuperată integral pe calea amortizării.
__________
Alineatul (6) a fost modificat prin art. I pct. 111 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 223 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (31) a fost introdus prin art. I pct. 224 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (5) şi (7) au fost modificate prin art. I pct. 225 din Legea nr. 343/2006.
Dobândirea, înstrăinarea şi modificarea clădirilor
Art. 254. – (1) În cazul unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de către

persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau construită.
(2) În cazul unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire încetează a se mai datora de

persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost înstrăinată, demolată sau distrusă.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clădiri se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei

persoane.
(4) În cazul extinderii, îmbunătăţirii, distrugerii parţiale sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe clădire se recalculează

începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost finalizată modificarea.
(5) Orice persoană care dobândeşte, construieşte sau înstrăinează o clădire are obligaţia de a depune o declaraţie fiscală la compartimentul de specialitate

al autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază de competenţă se află clădirea, în termen de 30 de zile de la data dobândirii, înstrăinării sau

construirii.
(6) Orice persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează, distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are obligaţia să depună o declaraţie în acest

sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste modificări.
(7) Înstrăinarea unei clădiri, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra

clădirii respective nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii

administrativ-teritoriale unde este amplasată clădirea sau al celei unde îşi are domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până

la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de

compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se înstrăinează clădiri cu încălcarea prevederilor

prezentului alineat sunt nule de drept.
__________
Alineatul (5) a fost modificat prin art. I pct. 226 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (7) a fost introdus prin art. I pct. 227 din Legea nr. 343/2006.
Plata impozitului
Art. 255. – (1) Impozitul/taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se

acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului

General al Municipiului Bucureşti.
(3) Impozitul anual pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice sau juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte

integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi

administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe clădiri cumulat.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 228 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL III Impozitul şi taxa pe teren
__________
Titlul Capitolului III a fost modificat prin art. I pct. 229 din Legea nr. 343/2006.
Reguli generale
Art. 256. – (1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în

prezentul titlu se prevede altfel.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, precum şi taxa pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local

al comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către

bugetul local al sectorului în care este amplasat terenul.
(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare

ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de

folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.
(4) În cazul terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe persoane, fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată în

proprietatea sa. În cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun datorează o parte egală din

impozitul pentru terenul respectiv.
(5) În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar.
(6) În cazul în care contractul de leasing încetează, altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe teren este datorat de locator.
__________

Alineatele (2) şi (3) au fost modificate prin art. I pct. 230 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (5) şi (6) au fost introduse prin art. I pct. 231 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri
Art. 257. – Impozitul pe teren nu se datorează pentru:
a) terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită de o clădire;
b) orice teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei unităţi locale a acestuia, cu personalitate juridică;
c) orice teren al unui cimitir, crematoriu;
d) orice teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;
e) orice teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a trecut în patrimoniul autorităţilor locale;
f) orice teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie publică, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;
g) orice teren proprietate a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sau a altor instituţii publice, aferent unei clădiri al cărui titular este

oricare din aceste categorii de proprietari, exceptând suprafeţele acestuia folosite pentru activităţi economice;
h) orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;
i) terenurile care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălţi,

lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele

care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările din

subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;
j) terenurile legate de sistemele hidrotehnice, terenurile de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv

ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, pe baza avizului privind categoria de

folosinţă a terenului, emis de oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară;
k) terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri

Naţionale din România – S.A., zonele de siguranţă a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor reprezentând zone de siguranţă;
l) terenurile parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit legii;
m) terenurile trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;
n) terenurile aferente clădirilor prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 şi 7, cu excepţia celor folosite pentru activităţi economice.
o) terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001 pe durata pentru care proprietarul este obligat să menţină afectaţiunea de

interes public;
p) terenul aferent clădirilor retrocedate potrivit art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 pe durata pentru care proprietarul este

obligat să menţină afectaţiunea de interes public;
r) terenul aferent clădirilor restituite potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 pe durata pentru care proprietarul este

obligat să menţină afectaţiunea de interes public.
__________
Litera g) a fost modificată prin art. I pct. 112 din O.G. nr. 83/2004.
– Litera j) a fost modificată prin art. I pct. 113 din O.G. nr. 83/2004.
– Literele o), p) şi r) au fost introduse prin Titlul VIII art. I pct. 4 din Legea nr. 247/2005.
Calculul impozitului
Art. 258. – (1) Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona

şi/sau categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
(2) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se

stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută in tabel publicat in MO.
(3) În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii,

impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin. (4), iar acest

rezultat se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4) Pentru stabilirea impozitului pe teren, potrivit alin. (3), se folosesc sumele din tabelul publicat in MO.Începând cu data de 1 ianuarie 2007, pentru

terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor │ │administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în

folosinţă, se stabileşte taxa pe teren│ │care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de

folosinţă,│ │după caz, în condiţii similare impozitului pe teren. │ │**) În cazul impozitului pe terenurile amplasate în intravilan pentru a nu majora sau

diminua, după caz, nivelurile │ │respective, ca efect al rotunjirilor la a doua zecimală în urma conversiei generată de aplicarea Legii nr. 348/2004 │ │

privind denominarea monedei naţionale, s-a procedat la raportarea nivelurilor impozitului pe teren în lei/ha, ţinând │ │seama de faptul ca 1 m2 = 0,0001 ha.
(5) Suma stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut în tabelul publicat in MO.
(51) Ca excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul

agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin. (3)-(5) numai dacă

îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a) au prevăzut în statut, ca obiect de activitate, agricultură;
b) au înregistrate în evidenţa contabilă venituri şi cheltuieli din desfăşurarea obiectului de activitate prevăzut la lit. a).
(52) În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilanul unităţii administrativ-teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se

calculează conform alin. (2).
(6) În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în ha, cu suma

corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulţită cu coeficientul de corecţie corespunzător prevăzut la art. 251 alin. (5) (vezi tabel publicat in MO)
(7) Înregistrarea în registrul agricol a datelor privind clădirile şi terenurile, a titularului dreptului de proprietate asupra acestora, precum şi

schimbarea categoriei de folosinţă se pot face numai pe bază de documente, anexate la declaraţia făcută sub semnătura proprie a capului de gospodărie sau, în

lipsa acestuia, a unui membru major al gospodăriei, potrivit normelor prevăzute la art. 293, sub sancţiunea nulităţii.
(8) Atât în cazul clădirilor, cât şi al terenurilor, dacă se constată diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală

rezultată din măsurătorile executate în condiţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, pentru determinarea sarcinii

fiscale se au în vedere suprafeţele care corespund situaţiei reale, dovedite prin lucrări tehnice de cadastru. Datele rezultate din lucrările tehnice de

cadastru se înscriu în evidenţele fiscale, în registrul agricol, precum şi în cartea funciară, iar modificarea sarcinilor fiscale operează începând cu data

de întâi a lunii următoare celei în care se înregistrează la compartimentul de specialitate lucrarea respectivă, ca anexă la declaraţia fiscală.
__________
Alineatul (2) a fost modificat prin liniuţa 10 din Rectificarea publicată în MOf. nr. 112 din 06.02.2004.
– Alineatul (6) a fost modificat prin Titlul VIII art. I pct. 5 din Legea nr. 247/2005.
– Alineatele (7) şi (8) au fost introduse prin Titlul VIII art. I pct. 6 din Legea nr. 247/2005.
– Alineatul (6) a fost modificat prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 21/2006.
– Partea introductivă a alin. (1) şi alineatele (3) şi (4) au fost modificate prin art. I pct. 232 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (51) şi (52) au fost introduse prin art. I pct. 233 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (7) şi (8) au fost modificate prin art. I pct. 234 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (2), (4) şi (6) au fost modificate prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul fiscal, aprobate prin

H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 1514/2006.
Dobândiri şi transferuri de teren, precum şi alte modificări aduse terenului
Art. 259. – (1) Pentru un teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care

terenul a fost dobândit.
(2) Pentru orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui teren,

persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul dreptului de proprietate

asupra terenului.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe teren se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică acelei

persoane.
(4) Dacă încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de folosinţă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului intervine un eveniment care

modifică impozitul datorat pe teren, impozitul datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a intervenit modificarea.
(5) Dacă în cursul anului se modifică rangul unei localităţi, impozitul pe teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan corespunzător noii

încadrări a localităţii, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit această modificare.
(6) Orice persoană care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de specialitate al autorităţii

administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data achiziţiei.
(61) Înstrăinarea unui teren, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de proprietate asupra

terenului respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia
obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau al celei unde îşi are

domiciliul fiscal contribuabilul în cauză, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea

achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale.

Actele prin care se înstrăinează terenuri cu încălcarea prevederilor prezentului alineat sunt nule de drept.
(7) Orice persoană care modifică folosinţa terenului are obligaţia de a depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la compartimentul de

specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data modificării folosinţei.
__________
Alineatul (61) a fost introdus prin art. I pct. 235 din Legea nr. 343/2006.
Plata impozitului
Art. 260. – (1) Impozitul/taxa pe teren se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie inclusiv, a anului

respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine

Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Impozitul anual pe teren, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte

integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe terenuri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi

administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe teren cumulat.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 236 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL IV Impozitul pe mijloacele de transport
Reguli generale
Art. 261. – (1) Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul

de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol se prevede altfel.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumită în continuare impozit pe mijloacele de transport, se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-

teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(3) În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de

transport se datorează de locatar.
(4) În cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la scadenţă, impozitul pe mijlocul de transport este datorat de locator.
__________
Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 237 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 238 din Legea nr. 343/2006.
Scutiri
Art. 262. – Impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru:
a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;
b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi

Insula Balta Ialomiţei;
c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;
d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban,

inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;
e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.
__________
Litera e) a fost introdusă prin art. I pct. 239 din Legea nr. 343/2006.
Calculul taxei
Art. 263. – (1) Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia,

prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul publicat in MO.
(3) În cazul unui ataş, impozitul pe mijloacele de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele respective.
(4) În cazul unui autovehicul de transport marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu

suma corespunzătoare prevăzută în tabelul publicat in MO.
(5) În cazul unei combinaţii de autovehicule (un autovehicul articulat sau tren rutier) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai

mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul publicat in Monitorul Oficial.
(6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (5), impozitul pe

mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul piublicat in Monitorul Oficial.
(7) În cazul mijloacelor de transport pe apă, impozitul pe mijlocul de transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul publicat in Monitorul Oficial.
(8) În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de

identitate a mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.
__________
Alineatele (2) şi (7) au fost modificate prin art. I pct. 240 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (2), (4), (5), (6) şi (7) au fost modificate prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul fiscal,

aprobate prin H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 1514/2006.
– Alineatele (4) şi (5) au fost modificate prin art. I din O.U.G. nr. 155/2007.
– Pct. 7 de la alin. (2) a fost modificat prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 91/2008.
Dobândiri şi transferuri ale mijloacelor de transport
Art. 264. – (1) În cazul unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe mijloacele de transport se datorează de persoană de

la data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost dobândit.
(2) În cazul unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul unui an sau este radiat din evidenţa fiscală a compartimentului de

specialitate al autorităţii de administraţie publică locală, impozitul pe mijloacele de transport încetează să se mai datoreze de acea persoană începând cu

data de întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din evidenţa fiscală.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe mijloacele de transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se

aplică acelei persoane.
(4) Orice persoană care dobândeşte/înstrăinează un mijloc de transport sau îşi schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de a depune o

declaraţie fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe a cărei rază

teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.
(5) Înstrăinarea unui mijloc de transport, prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege, nu poate fi efectuată până când titularul dreptului de

proprietate asupra mijlocului de transport respectiv nu are stinse orice creanţe fiscale locale, cu excepţia obligaţiilor fiscale aflate în litigiu, cuvenite

bugetului local al unităţii administrativ-teritoriale unde este înregistrat mijlocul de transport, cu termene de plată scadente până la data de întâi a lunii

următoare celei în care are loc înstrăinarea. Atestarea achitării obligaţiilor bugetare se face prin certificatul fiscal emis de compartimentul de

specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale. Actele prin care se înstrăinează mijloace de transport cu încălcarea prevederilor prezentului

alineat sunt nule de drept.
__________
Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 241 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (5) a fost introdus prin art. I pct. 242 din Legea nr. 343/2006.
Plata taxei
Art. 265. – (1) Impozitul pe mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.
(2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe mijlocul de transport, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului

respectiv inclusiv, se acordă o bonificaţie de până la 10% inclusiv, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această

atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Deţinătorii, persoane fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România, în condiţiile legii, au

obligaţia să achite integral, la data solicitării, impozitul datorat pentru perioada cuprinsă între data de întâi a lunii următoare celei în care se

înmatriculează şi până la sfârşitul anului fiscal respectiv.
(4) În situaţia în care înmatricularea priveşte o perioadă care depăşeşte data de 31 decembrie a anului fiscal în care s-a solicitat înmatricularea,

deţinătorii prevăzuţi la alin. (3) au obligaţia să achite integral impozitul pe mijlocul de transport, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, astfel:
a) în cazul în care înmatricularea priveşte un an fiscal, impozitul anual;
b) în cazul în care înmatricularea priveşte o perioadă care se sfârşeşte înainte de data de 1 decembrie a aceluiaşi an, impozitul aferent perioadei cuprinse

între data de 1 ianuarie şi data de întâi a lunii următoare celei în care expiră înmatricularea.
(5) Impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, persoane fizice şi juridice, de până la 50 lei inclusiv,

se plăteşte integral până la primul termen de plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe mijloace de transport, pentru care

impozitul este datorat bugetului local al aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul pe mijlocul de transport cumulat

al acestora.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 243 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL V Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi a autorizaţiilor
Reguli generale
Art. 266. – Orice persoană care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă autorizaţie prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa

menţionată în acest capitol la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau

autorizaţia necesară.
Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de construire şi a altor avize asemănătoare
Art. 267. – (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma stabilită de consiliul local, Consiliul General al

Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean, după caz, în limitele prevăzute în tabelul publicat in Monitorul Oficial.
(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală este egală cu 50% din taxa stabilită conform alin. (1).
(3) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca locuinţă sau anexă la locuinţă este egală cu 0,5%

din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţii.
(4) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră,

balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatări se calculează înmulţind numărul de metri pătraţi de teren afectat de foraj sau de

excavaţie cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 6 lei.
(5) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de organizare de şantier în vederea realizării unei construcţii, care nu sunt incluse în

altă autorizaţie de construire, este egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrărilor de organizare de şantier.
(6) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi, căsuţe sau rulote ori campinguri este egală cu 2% din valoarea autorizată a

lucrărilor de construcţie.
(7) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în spaţiile publice, precum

şi pentru amplasarea corpurilor şi a panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor este de până la 6 lei pentru fiecare metru pătrat de suprafaţă ocupată de

construcţie.
(8) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru orice altă construcţie decât cele prevăzute în alt alineat al prezentului articol este egală cu

1% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcţie, inclusiv instalaţiile aferente.
(9) Taxa pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau parţială, a unei construcţii este egală cu 0,1% din valoarea impozabilă a construcţiei,

stabilită pentru determinarea impozitului pe clădiri. În cazul desfiinţării parţiale a unei construcţii, taxa pentru eliberarea autorizaţiei se modifică

astfel încât să reflecte porţiunea din construcţie care urmează a fi demolată.
(10) Taxa pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea

certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(11) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie

electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de până la 9 lei pentru fiecare racord.
(12) Taxa pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de

specialitate din cadrul consiliului judeţean se stabileşte de consiliul local în sumă de până la 11 lei.
(13) Taxa pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi adresă se stabileşte de către consiliile locale în sumă de până la 7 lei.
(14) Pentru taxele prevăzute în prezentul articol, stabilite pe baza valorii autorizate a lucrărilor de construcţie, se aplică următoarele reguli:
a) taxa datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de construcţie declarate de persoana care solicită avizul şi se plăteşte înainte de emiterea

avizului;
b) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia respectivă,

persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de construcţie la compartimentul de specialitate al

autorităţii administraţiei publice locale;
c) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situaţia finală privind valoarea lucrărilor de construcţii, compartimentul de specialitate

al autorităţii administraţiei publice locale are obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcţie;
d) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale a emis valoarea

stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizaţia sau orice sumă care trebuie rambursată de

autoritatea administraţiei publice locale.
(15) În cazul unei autorizaţii de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcţie nu poate fi mai mică decât valoarea

impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251.
__________
Partea introductivă de la alin. (1) fost modificate prin art. I pct. 114 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatelele (1), (4), (7), (11), (12) şi (13) au fost modificate prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul

fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 1514/2006.
Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate economică şi a altor autorizaţii similare
Art. 268. – (1) Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice este stabilită de către consiliul local în sumă de până

la 11 lei, în mediul rural, şi de până la 57 lei, în mediul urban.
(11) Autorizaţiile prevăzute la alin. (1) se vizează anual, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul următor. Taxa de viză reprezintă 50%

din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).
(2) Taxa pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se stabileşte de consiliul local şi este de până la 14 lei.
(3) Taxa pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se stabileşte de

către consiliul local şi este de până la 23 lei.
(4) Taxa pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte de către consiliile locale şi este de până la 57 lei.
(5) Comercianţii a căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.

656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 – restaurante şi 5540 baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz,

în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei

privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei. La nivelul municipiului

Bucureşti, această taxă se stabileşte de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază

teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.
(6) Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite de

către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare.
__________
Alineatul (11) a fost introdus prin art. I pct. 244 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (5) şi (6) au fost introduse prin art. I pct. 245 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (1), (2), (3), (4) şi (5) au fost modificate prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul fiscal,

aprobate prin H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 1514/2006.
Scutiri
Art. 269. – Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se datorează pentru:
a) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult sau construcţie anexă;
b) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin

domeniului public al statului;
c) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de interes public judeţean sau local;
d) certificat de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul construcţiei este o instituţie publică;
e) autorizaţie de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin concesionare, conform legii.
CAPITOLUL VI Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate
Art. 270. – (1) Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere

încheiată cu altă persoană, datorează plata taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele

de informare în masă scrise şi audiovizuale.
(11) Publicitatea realizată prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, în sensul prezentului articol, corespunde activităţilor agenţilor de

publicitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională CAEN, cu modificările ulterioare, respectiv publicitatea realizată prin ziare şi alte

tipărituri, precum şi prin radio, televiziune şi Internet.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, se plăteşte la bugetul local al unităţii

administrativ-teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi publicitate.
(3) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate.
(4) Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3%.
(5) Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate,

cu excepţia taxei pe valoarea adăugată.
(6) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare

contractul de prestări de servicii de reclamă şi publicitate.
__________
Alineatul (11) a fost introdus prin art. I pct. 115 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatul (11) a fost modificat prin art. I pct. 37 din O.U.G. nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 163/2005.
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate
Art. 271. – (1) Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate într-un loc public datorează plata

taxei anuale prevăzute în prezentul articol către bugetul local al autorităţii administraţiei publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul

sau structura de afişaj respectivă.
(2) Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru

pătrat a suprafeţei afişajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până la 23 lei;
b) în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi publicitate, suma este de până la 17 lei.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic

în care se afişează în scop de reclamă şi publicitate.
(4) Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15

iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(5) Consiliile locale pot impune persoanelor care datorează taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate să depună o declaraţie anuală la

compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale.
__________
Literele a) şi b) de la alin. (2) au fost modificate prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul fiscal, aprobate

prin H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 797/2005.
Scutiri
Art. 272. – (1) Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică instituţiilor publice,

cu excepţia cazurilor când acestea fac reclamă unor activităţi economice.
(2) Taxa prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, nu se aplică unei persoane care

închiriază panoul, afişajul sau structura de afişaj unei alte persoane, în acest caz taxa prevăzută la art. 270 fiind plătită de această ultimă persoană.
(3) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se datorează pentru afişele, panourile sau alte mijloace de reclamă şi publicitate amplasate în

interiorul clădirilor.
(4) Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice, marcaje de avertizare sau

marcaje de circulaţie, precum şi alte informaţii de utilitate publică şi educaţionale.
(5) Nu se datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt destinate,

prin construcţia lor, realizării de reclamă şi publicitate.
CAPITOLUL VII Impozitul pe spectacole
Reguli generale
Art. 273. – (1) Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în România are obligaţia de a

plăti impozitul prevăzut în prezentul capitol, denumit în continuare impozitul pe spectacole.
(2) Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiţia

sportivă sau altă activitate distractivă.
Calculul impozitului
Art. 274. – (1) Cu excepţiile prevăzute la art. 275, impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea

biletelor de intrare şi a abonamentelor.
(2) Cota de impozit se determină după cum urmează:
a) în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea

unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie sportivă internă sau internaţională, cota de impozit este egală cu 2%;
b) în cazul oricărei alte manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a), cota de impozit este egală cu 5%.
(3) Suma primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde sumele plătite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile,

conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzării biletelor de intrare sau a abonamentelor.
(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de:
a) a înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale care îşi exercită

autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b) a anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de intrare

şi/sau abonamente;
c) a preciza tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau

abonamente;
d) a emite un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
e) a asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul şi plata

impozitului pe spectacole;
f) a se conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi a abonamentelor, care sunt

precizate în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi

Cultelor şi Agenţia Naţională pentru Sport.
Reguli speciale pentru videoteci şi discoteci
Art. 275. – (1) În cazul unei manifestări artistice sau al unei activităţi distractive care are loc într-o videotecă sau discotecă, impozitul pe spectacole

se calculează pe baza suprafeţei incintei prevăzute în prezentul articol.
(2) Impozitul pe spectacole se stabileşte pentru fiecare zi de manifestare artistică sau de activitate distractivă, prin înmulţirea numărului de metri

pătraţi ai suprafeţei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul videotecilor, suma este de până la 1 lei;
b) în cazul discotecilor, suma este de până la 2 lei.
(3) Impozitul pe spectacole se ajustează prin înmulţirea sumei stabilite, potrivit alin. (2), cu coeficientul de corecţie corespunzător, precizat în tabelul

publicat in Monitorul Oficial.
(4) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu prezentul articol au obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul

de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni calendaristice. Declaraţia se depune până la

data de 15, inclusiv, a lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.
__________
Alineatul (2) a fost modificat prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004,

astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 797/2005.
Scutiri
Art. 276. – Impozitul pe spectacole nu se aplică spectacolelor organizate în scopuri umanitare.
Plata impozitului
Art. 277. – (1) Impozitul pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul.
(2) Orice persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligaţia de a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii

administraţiei publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a impozitului pe spectacole. Formatul declaraţiei se precizează în normele

elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(3) Persoanele care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect al impozitului, depunerea la timp a declaraţiei şi plata la timp a

impozitului.
CAPITOLUL VIII Taxa hotelieră
Reguli generale
Art. 278. – (1) Consiliul local poate institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare, într-o localitate asupra căreia consiliul local îşi exercită

autoritatea, dar numai dacă taxa se aplică conform prezentului capitol.
(2) Taxa pentru şederea într-o unitate de cazare, denumită în continuare taxa hotelieră, se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se

realizează cazarea, o dată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.
(3) Unitatea de cazare are obligaţia de a vărsa taxa colectată în conformitate cu alin. (2) la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza

căreia este situată aceasta.
Calculul taxei
Art. 279. – (1) Taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare.
(2) Cota taxei se stabileşte de consiliul local şi este cuprinsă între 0,5% şi 5%. În cazul unităţilor de cazare amplasate într-o staţiune turistică, cota

taxei poate varia în funcţie de clasa cazării în hotel.
(3) Taxa hotelieră se datorează pentru întreaga perioadă de şedere, cu excepţia cazului unităţilor de cazare amplasate într-o staţiune turistică, atunci când

taxa se datorează numai pentru o singură noapte, indiferent de perioada reală de cazare.
Scutiri
Art. 280. – Taxa hotelieră nu se aplică pentru:
a) persoanele fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;
b) persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau II;
c) pensionarii sau studenţii;
d) persoanele fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;
e) veteranii de război;
f) văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit;
g) persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de

dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi

completările ulterioare;
h) soţul sau soţia uneia dintre persoanele fizice menţionate la lit. b)-g), care este cazat/cazată împreună cu o persoană menţionată la lit. b)-g).
Plata taxei
Art. 281. – (1) Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în

care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit cazarea.
(2) Unităţile de cazare au obligaţia de a depune lunar o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, până la

data stabilită pentru fiecare plată a taxei hoteliere, inclusiv. Formatul declaraţiei se precizează în normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor

Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
CAPITOLUL IX Taxe speciale
Taxe speciale
Art. 282. – (1) Pentru funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul

General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.
(2) Domeniile în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile

publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele

publice locale.
(3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia/ serviciul public de interes

local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce

intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
(4) Consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul

utilităţilor publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existenţa pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale a reţelelor

de apă, de transport şi distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale.
__________
Alineatele (3) şi (4) au fost introduse prin art. I pct. 246 din Legea nr. 343/2006.
CAPITOLUL X Alte taxe locale
Alte taxe locale
Art. 283. – (1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz, pot institui taxe pentru utilizarea

temporară a locurilor publice şi pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice de arhitectură şi arheologice şi altele asemenea.
(2) Consiliile locale pot institui taxe pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor şi utilajelor destinate obţinerii de venituri care folosesc

infrastructura publică locală, pe raza localităţii unde acestea sunt utilizate, precum şi taxe pentru activităţile cu impact asupra mediului înconjurător.
(3) Taxele prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează şi se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de autorităţile deliberative interesate.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1151 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 494/2004.
– Denumirea marginală a articolului a fost introdusă prin art. I pct. 38 din O.U.G. nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr.

163/2005.

CAPITOLUL XI Facilităţi comune
__________
Titlul Capitolului XI a fost modificat prin art. I pct. 247 din Legea nr. 343/2006.
Facilităţi pentru persoane fizice
__________
Denumirea marginală a fost modificat prin art. I pct. 248 din Legea nr. 343/2006.
Art. 284. – (1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi

autorizaţiilor, precum şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi art. 283 nu se aplică pentru:
a) veteranii de război;
b) persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de

dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi

completările ulterioare, precum şi în alte legi.
(2) Persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la

victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, nu datorează:
a) impozitul pe clădiri pentru locuinţa situată la adresa de domiciliu;
b) impozitul pe teren aferent clădirii prevăzute la lit. a);
c) taxa asupra mijloacelor de transport aferentă unui singur autoturism tip hycomat sau a unui mototriciclu.
(3) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de război şi văduvelor veteranilor de război care nu s-au recăsătorit.
(4) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren şi taxa pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei activităţi economice nu se datorează de

către persoanele cu handicap grav sau accentuat şi de persoanele încadrate în gradul I de invaliditate.
(5) În cazul unei clădiri, al unui teren sau al unui mijloc de transport deţinut în comun de o persoană fizică prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4),

scutirea fiscală se aplică integral pentru proprietăţile deţinute în comun de soţi.
(6) Scutirea de la plata impozitului pe clădiri se aplică doar clădirii folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4).
(7) Scutirea de la plata impozitului pe teren se aplică doar terenului aferent clădirii utilizate ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1),

(2), (3) sau (4).
(71) Scutirea de la plata taxei asupra mijloacelor de transport se aplică doar pentru un singur mijloc de transport, la alegerea persoanelor fizice prevăzute

la alin. (1) şi (2).
(8) Scutirea de la plata impozitului prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei în care

persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.
(9) Persoanele fizice şi/sau juridice române care reabilitează sau modernizează termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate, în condiţiile

Ordonanţei Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termică a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 325/2002, sunt scutite de impozitul pentru aceste clădiri pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru reabilitarea

termică, precum şi de taxele pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru lucrările de reabilitare termică.
(10) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor,

precum şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi 283 se reduc cu 50%, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi

persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei “Delta Dunării”, republicată, cu modificările

ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază şi trăiesc în localităţile precizate în:
a) Hotărârea Guvernului nr. 323/1996 privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a unor localităţi din Munţii

Apuseni, cu modificările ulterioare;
b) Hotărârea Guvernului nr. 395/1996 pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri şi acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a

judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării”, cu modificările ulterioare.
(11) Nu se datorează taxa asupra succesiunii, prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială,

republicată, cu modificările ulterioare, dacă încheierea procedurii succesorale a fost făcută în termen de un an de la data decesului autorului bunurilor.

Această taxă nu se datorează nici în cazul autorilor decedaţi anterior datei de 1 ianuarie 2005, dacă încheierea procedurii succesorale a fost făcută până la

data de 31 decembrie 2005 inclusiv.
(12) Taxele de timbru prevăzute la art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1998, republicată, cu modificările ulterioare, referitoare la

autentificarea actelor între vii, translative ale dreptului de proprietate şi ale altor drepturi reale ce au ca obiect terenuri fără construcţii, din

extravilan, se reduc la jumătate.
(13) Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice, dacă:
a) clădirea este o locuinţă nouă, realizată în condiţiile Legii locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; sau
b) clădirea este realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor

lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi completările ulterioare.
(14) Scutirile de impozit prevăzute la alin. (13) se aplică pentru o clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. În cazul înstrăinării clădirii,

scutirea de impozit nu se aplică noului proprietar al acesteia.
__________
Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 116 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatul (71) a fost introdus prin art. I pct. 1161 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 494/2004.
– Alineatul (11) a fost modificat prin art. I pct. 1162 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 494/2004.
– Alineatul (12) a fost introdus prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 123/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 96/2005.
– Alineatul (4) a fost modificat prin art. I pct. 249 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (13) şi (14) au fost introduse prin art. I pct. 250 din Legea nr. 343/2006.
Facilităţi pentru persoanele juridice
__________
Denumirea marginală a fost modificat prin art. I pct. 251 din Legea nr. 343/2006.
Art. 285. – (1) Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi

autorizaţiilor, precum şi alte taxe locale precizate la art. 282 şi art. 283 nu se aplică:
a) oricărei instituţii sau unităţi care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, cu excepţia incintelor folosite

pentru activităţi economice;
b) fundaţiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine

acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
c) organizaţiilor care au ca unică activitate acordarea gratuită de servicii sociale în unităţi specializate care asigură găzduire, îngrijire socială şi

medicală, asistenţă, ocrotire, activităţi de recuperare, reabilitare şi reinserţie socială pentru copil, familie, persoane cu handicap, persoane vârstnice,

precum şi pentru alte persoane aflate în dificultate, în condiţiile legii.
(2) Impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele clădiri şi terenurile aferente deţinute de persoane juridice, care sunt utilizate

exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o perioadă de maximum 6 luni pe durata unui an calendaristic.
(3) Impozitul pe clădiri se reduce cu 50% pentru clădirile nou construite deţinute de cooperaţiile de consum sau meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5

ani de la data achiziţiei clădirii.
(4) Nu se datorează impozit pe teren pentru terenurile forestiere administrate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, cu excepţia celor folosite în scop

economic.
__________
Litera c) de la alin. (1) a fost modificată prin art. I pct. 252 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (4) a fost introdus prin art. I pct. 253 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (2) a fost modificat prin art. I pct. 16 din O.U.G. nr. 127/2008.
Scutiri şi facilităţi pentru persoanele juridice
Art. 2851. – Elementele infrastructurii feroviare publice, inclusiv terenurile pe care sunt amplasate, precum şi terenurile destinate acestui scop, sunt

scutite de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a taxei pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 117 din O.G. nr. 83/2004.
Scutiri şi facilităţi stabilite de consiliile locale
Art. 286. – (1) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o reducere a acestuia pentru o clădire folosită ca domiciliu de

persoana fizică ce datorează acest impozit.
(2) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe teren sau o reducere a acestuia pentru terenul aferent clădirii folosite ca domiciliu al

persoanei fizice care datorează acest impozit.
(3) Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele ale căror

venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim brut pe ţară ori constau în exclusivitate din indemnizaţie de şomaj sau ajutor social.
(4) În cazul unei calamităţi naturale, consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren, precum şi a taxei

pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire sau o reducere a acestora.
(5) Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică persoanei respective cu începere de la data

de întâi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.
(6) Începând cu anul fiscal 2008, consiliul local poate acorda scutiri de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren, datorată de către

persoanele juridice în condiţiile elaborării unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională şi în condiţiile îndeplinirii

dispoziţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007.
(7) Abrogat.
__________
Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 118 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatul (7) a fost introdus prin art. I pct. 255 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (6) a fost modificat prin art. I pct. 96 din O.U.G. nr. 106/2007.
– Alineatul (7) a fost abrogat prin art. I pct. 97 din O.U.G. nr. 106/2007.
CAPITOLUL XII Alte dispoziţii comune
Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene
Art. 287. – Nivelul impozitelor şi taxelor locale prevăzute în prezentul titlu poate fi majorat anual cu până la 20% de consiliile locale, judeţene şi

Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11) lit. b)-d).
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 256 din Legea nr. 343/2006.
Hotărârile consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele locale
__________
Denumirea marginală a fost modificat prin art. I pct. 257 din Legea nr. 343/2006.
Art. 288. – (1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene adoptă hotărâri privind impozitele şi taxele locale

pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului

prevăzute la art. 292.
(2) Primarii, primarul general şi preşedinţii consiliilor judeţene asigură publicarea corespunzătoare a oricărei hotărâri în materie de impozite şi taxe

locale adoptate de autorităţile deliberative respective.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 1191 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 494/2004.
Accesul la informaţii privind impozitele şi taxele locale
Art. 289. – Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura accesul gratuit la informaţii privind impozitele şi taxele locale.
Depunerea declaraţiilor de persoanele juridice
Art. 290. – Abrogat.
__________
Articolul a fost abrogat prin art. I pct. 258 din Legea nr. 343/2006.
Controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale
Art. 291. – Autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi

colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente.
Indexarea impozitelor şi taxelor locale
Art. 292. – (1) În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume

în lei, sumele respective se indexează o dată la 3 ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare.
(2) Sumele indexate se iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului,

emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an.
(3) În perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2005 şi 1 ianuarie 2011, nivelul taxei asupra mijloacelor de transport, prevăzut la art. 263 alin. (4) şi (5), se

majorează prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană, la Capitolul 9 –

Politica în domeniul transporturilor, în luna aprilie a fiecărui an cuprins în perioadă, la propunerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului şi cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor.
__________
Articolul a fost modificat prin art. I pct. 120 din O.G. nr. 83/2004.
– Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 259 din Legea nr. 343/2006.
Elaborarea normelor
Art. 293. – Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
CAPITOLUL XIII Sancţiuni
Sancţiuni
Art. 294. – (1) Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale în

vigoare.
(2) Constituie contravenţii următoarele fapte:
a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin.

(14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14) lit. b),

art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
c) nerespectarea prevederilor art. 254 alin. (7), ale art. 259 alin. (61) şi ale art. 264 alin. (5), referitoare la înstrăinarea, înregistrarea/radierea

bunurilor impozabile, precum şi la comunicarea actelor translative ale dreptului de proprietate;
d) refuzul de a furniza informaţii sau documente de natura celor prevăzute la art. 2951, precum şi depăşirea termenului de 15 zile lucrătoare de la data

solicitării acestora.
(3) Contravenţia prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 200 lei, iar cele de la alin. (2) lit. b)-d), cu amendă de la 200

lei la 500 lei.
(4) Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la

spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 230 lei la 1.130 lei (910 lei la 4.540 lei pt. persoane juridice).
(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către primari şi persoane împuternicite din cadrul compartimentelor de specialitate ale

autorităţii administraţiei publice locale.
(6) În cazul persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300%, respectiv: Contravenţia

prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 200 de lei la 800 de lei, iar cele de la lit. b)-d) cu amendă de la 800 de lei la 2.000 de

lei.
Încălcarea normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare la

spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 920 de lei la 4.520 de lei.
(7) Limitele amenzilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(8) Contravenţiilor prevăzute la alin. (2) şi (4) li se aplică dispoziţiile legii.
__________
Alineatul (7) a fost modificat prin liniuţa 11 din Rectificarea publicată în MOf. nr. 112 din 06.02.2004.
– Alineatul (8) a fost modificat prin liniuţa 12 din Rectificarea publicată în MOf. nr. 112 din 06.02.2004.
– Literele c) şi d) de la alin. (2) au fost introduse prin art. I pct. 260 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatul (3) a fost modificat prin art. I pct. 261 din Legea nr. 343/2006.
– Alineatele (3), (4) şi (6) a fost modificat prin Anexa de la Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titlului IX din Codul fiscal, aprobate prin

H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificată şi înlocuită de Anexa din H.G. nr. 1514/2006.
Sancţiuni
Art. 2941. – Contravenţiilor prevăzute în prezentul capitol li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv posibilitatea achitării,

pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, a jumătate din minimul

amenzii.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 262 din Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificat prin liniuţa 5 din Rectificarea publicată în MOF nr. 765

din 07/09/2006
CAPITOLUL XIV Dispoziţii finale
Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
Art. 295. – (1) Impozitele şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestora constituie integral venituri la bugetele locale ale

unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Impozitul pe clădiri, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în

raza căreia este situată clădirea respectivă.
(3) Impozitul pe teren, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în

raza căreia este situat terenul respectiv.
(4) Cu excepţiile prevăzute la alin. (5), taxa asupra mijlocului de transport, precum şi amenzile şi penalităţile aferente acesteia constituie venituri la

bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia trebuie înmatriculat mijlocul de transport respectiv.
(5) Veniturile provenite din taxa asupra mijlocului de transport stabilită în concordanţă cu prevederile art. 263 alin. (4) şi (5), precum şi amenzile şi

penalizările aferente se pot utiliza exclusiv pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi construire a drumurilor locale şi judeţene, din care

60% constituie venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul judeţean. În cazul municipiului Bucureşti, taxa constituie venituri în

proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi 40% la bugetul municipiului Bucureşti.
(6) Taxele locale prevăzute la capitolul V din prezentul titlu constituie venituri ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru

eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire de către preşedinţii consiliilor judeţene, cu avizul primarilor comunelor, taxele

datorate constituie venit în proporţie de 50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al consiliului judeţean.
(7) Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii

administrativ-teritoriale unde sunt prestate serviciile de reclamă şi publicitate. Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, precum şi amenzile

şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat afişajul, panoul sau structura pentru

afişajul în scop de reclamă şi publicitate.
(8) Impozitul pe spectacole, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde are

loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
(9) Taxa hotelieră, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale unde este situat

hotelul.
(10) Celelalte taxe locale prevăzute la art. 283, precum şi amenzile şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ

-teritoriale unde este situat locul public sau echipamentul respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.
(11) Constituie venit la bugetul local sumele provenite din:
a) dobânda pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;
b) Abrogat;
d) taxele extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, exclusiv contravaloarea cheltuielilor efectuate cu difuzarea timbrelor fiscale.
d) taxele extrajudiciare de timbru prevăzute de lege.
(12) Sumele prevăzute la alin. (11) se ajustează pentru a reflecta rata inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor

Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
__________
Alineatul (1) a fost modificat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 21/2006.
– Litera b) de la alin. (11) a fost abrogată prin art. 53 din O.U.G. nr. 51/2008.
– Litera d) de la alin. (11) a fost modificată prin art. I pct. 17 din O.U.G. nr. 127/2008.
Implicaţii bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
Art. 2951. – În vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autorităţilor

administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă fiscală sau pentru identificarea contribuabililor sau a

materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii, avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice

comunitare pentru regimul permiselor de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple,

serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine informaţii sau documente cu privire la bunuri impozabile

sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligaţia furnizării acestora fără plată.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 263 din Legea nr. 343/2006.
Dispoziţii tranzitorii
Art. 296. – (1) Până la data de 31 decembrie 2004, nivelul impozitelor şi taxelor prevăzute în prezentul titlu este cel stabilit prin hotărârile consiliilor

locale adoptate în anul 2003 pentru anul 2004, potrivit legii, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi art. 271.
(2) Pentru anul 2004, nivelul taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi 271 va fi stabilit prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în termen de 45 de zile

de la data publicării prezentului Cod fiscal în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Prevederile art. 258 alin. (6) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar prevederile art. 287, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
(4) Taxele speciale adoptate de consiliile locale, până la data de 31 mai 2003, pentru anul fiscal 2004, care contravin prevederilor art. 282, îşi încetează

valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului cod.
TITLUL IX1 Infracţiuni
__________
Titlul IX1 a fost introdus prin art. I pct. 1201 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare nr. 494/2004.
Art. 2961. – (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:
a) Abrogat.
b) producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea

fiscală competentă;
c) achiziţionarea de alcool etilic şi de distilate de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi de

astfel de produse, potrivit titlului VII;
d) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sinteză şi a alcoolului tehnic ca materie primă pentru fabricarea băuturilor alcoolice de orice fel;
e) achiziţionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care provin pe circuitul economic de la alţi furnizori

decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau importatorii autorizaţi potrivit titlului VII;
f) livrarea de uleiuri minerale de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie fără prezentarea de către cumpărător, persoană juridică, a documentului

de plată care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantităţii ce urmează a fi facturate;
g) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea ţiţeiului sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub

85▫C, altfel decât direct către utilizatorii finali care folosesc aceste produse în scop industrial;
h) marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel;
i) împiedicarea sub orice formă a organului de control de a efectua verificări inopinate în antrepozitele fiscale;
j) livrarea reziduurilor de uleiuri minerale către alţi clienţi decât antrepozitele fiscale de producţie, autorizate să le colecteze şi să le prelucreze, ori

fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare;
k) achiziţionarea de către antrepozitele fiscale de producţie a reziduurilor de uleiuri minerale de la alţi furnizori decât unităţile care le obţin din

exploatare ori fără viza reprezentantului organului fiscal teritorial aplicată pe documentul de livrare.
(2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:
a) cu închisoare de la 1 an la 3 ani, cele prevăzute la lit. c), d), e), g) şi i);
b) cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. b), f) şi h);
c) cu închisoare de la 6 luni la 2 ani cele prevăzute la lit. j) şi k);
(3) După constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c)-i) şi k) organul de control competent dispune oprirea activităţii, sigilarea instalaţiei şi

înaintează actul de control autorităţii fiscale care a emis autorizaţia, cu propunerea de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal.
__________
Articolul a fost introdus prin art. I pct. 1202 din O.G. nr. 83/2004, astfel cum a fost completat de Legea de aprobare nr. 494/2004.
– Litera a) de la alin. (1) a fost abrogată prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 123/2004.
– Litera c) de la alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 123/2004.
TITLUL X Dispoziţii finale
Data intrării în vigoare a Codului fiscal
Art. 297. – Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, cu excepţia cazului în care în prezentul cod se prevede altfel.
Abrogarea actelor normative
Art. 298. – (1) La data intrării în vigoare a prezentului Cod fiscal se abrogă:
1. Articolul 73 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 15 octombrie 2002;
2. Articolul 17 din Legea apiculturii nr. 89/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998, cu modificările

ulterioare;
3. Articolul 13 şi articolul 14 din Legea nr. 332/2001 privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 3 iulie 2001, cu modificările ulterioare;
4. Alineatul (3) al articolului 17 din Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001;
5. Alineatul (2) al articolului 41 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

407 din 24 iulie 2001;
6. Prevederile referitoare la accize din Legea nr. 423/2001 pentru sprijinirea sectorului de pescuit la Marea Neagră, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 406 din 23 iulie 2001;
7. Alineatul (8) al articolului 70 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;
8. Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003;
9. Articolul 67 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea

I, nr. 454 din 27 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
10. Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 iunie 2002, cu modificările şi

completările ulterioare, inclusiv actele normative date în aplicarea legii;
11. Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
12. Literele b) şi c) ale articolului 37 din Legea cinematografiei nr. 630/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 9

decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
13. Ordonanţa Guvernului nr. 22/1993 privind scutirea de plată a impozitului pe veniturile realizate de consultanţii străini pentru activitatea desfăşurată

în România, în cadrul unor acorduri internaţionale guvernamentale sau neguvernamentale de finanţare gratuită, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 209 din 30 august 1993, aprobată prin Legea nr. 102/1994;
14. Ordonanţa Guvernului nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru ţigarete, produse din tutun şi băuturi alcoolice, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;
15. Ordonanţa Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/1995, cu modificările ulterioare;
16. Ordonanţa Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe veniturile reprezentanţelor din România ale societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice

străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/1997, cu modificările

ulterioare;
17. Prevederile privind impozitul pe profit din articolul 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a

depozitelor în sistemul bancar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2002;
18. Literele e) şi f) ale articolului 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000;
19. Articolul 6, articolul 7 şi alineatul (1) al articolului 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 46/1998 pentru stabilirea unor măsuri în vederea îndeplinirii

obligaţiilor asumate de România prin aderarea la Convenţia internaţională EUROCONTROL privind cooperarea pentru securitatea navigaţiei aeriene şi la Acordul

multilateral privind tarifele de rută aeriană, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 26 ianuarie 2001;
20. Ordonanţa Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, publicată în Monitorul

Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, cu modificările ulterioare;
21. Prevederile referitoare la persoane juridice din alineatul (2) al articolului 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea

cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu completările ulterioare;
22. Alineatul (4) al articolului 122 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe

căile ferate române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

210/2003;
23. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 6 şi articolul 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 126/2000 privind continuarea realizării Unităţii 2 din cadrul

obiectivului de investiţii “Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă – 5 x 700 Mwe”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 2

septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 335/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
24. Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 493/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
25. Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 17 august

2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
26. Literele b) şi c) ale articolului 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002;
27. Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie

2002, cu modificările şi completările ulterioare;
28. Articolul 162 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetare locale, publicată în Monitorul Oficial al

României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 358/2003;
29. Secţiunea a 2-a a capitolului I din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 31 august 2003;
30. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/1997 privind scutirea de plată a impozitelor pe salarii şi/sau pe venituri realizate de consultanţi străini

pentru activităţile desfăşurate în România în cadrul unor acorduri de împrumut, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29

octombrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;
31. Prevederile referitoare la taxa pe valoarea adăugată din articolul 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/1999 pentru aprobarea continuării

lucrărilor şi a finanţării obiectivului de investiţii “Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni” şi pentru aprobarea

garantării unui credit în favoarea Companiei Naţionale “Aeroportul Internaţional Bucureşti-Otopeni” – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 232 din 25 mai 1999, aprobată prin Legea nr. 21/2000;
32. Litera a) a alineatului 1 al articolului 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a

persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

519/2002, cu modificările ulterioare;
33. Literele b) şi c) ale articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/1999 privind instituirea unor măsuri de stimulare a activităţii

titularilor de acorduri petroliere şi subcontractanţilor acestora, care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de

apă de peste 100 metri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 28 octombrie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 399/2001;
34. Articolul 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2000 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 67/1999 privind unele măsuri pentru

dezvoltarea activităţii economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 mai 2000, aprobată prin Legea nr. 302/2001, cu

modificările ulterioare;
35. Articolul 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 200/2002;
36. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 208/2000 privind scutirea de taxa pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii

prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 211/2000 privind garantarea de către Ministerul Finanţelor a unor împrumuturi externe pentru Ministerul

Apărării Naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 134/2001;
37. Alineatul 2 al articolului 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse

petroliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 12 decembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.

382/2002, cu modificările ulterioare;
38. Articolul 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2001 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale Combinatul Siderurgic

“Sidex” – S.A. Galaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 5 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
39. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie

2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 523/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
40. Prevederile referitoare la impozitul pe profit din alineatul (3) al articolului 145 şi alineatul (2) al articolului 146 din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 238 din 9 aprilie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările ulterioare;
41. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2003 privind scutirea de la plata impozitului pe terenurile din extravilanul localităţilor, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 273/2003;
42. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2003 pentru instituirea unor măsuri speciale privind producţia, importul şi comercializarea uleiurilor minerale,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 25 aprilie 2003, cu modificările ulterioare;
43. Hotărârea Guvernului nr. 582/1997 privind introducerea sistemului de marcare pentru băuturi alcoolice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea

I, nr. 268 din 7 octombrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare;
431. Abrogat.
44. Orice alte dispoziţii contrare prezentului cod.
(2) Abrogat.
__________
Pct. 431 de la alin. (1) a fost introdus prin art. I pct. 121 din O.G. nr. 83/2004, şi ulterior a fost abrogat prin Legea de aprobare nr. 494/2004.
– Alineatul (2) a fost abrogat prin art. I pct. 39 din O.U.G. nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 163/2005.

#WeAreAccountable

Codul Fiscal al Romaniei (versiunea consolidata) partea III

Articole populare

Autorizare și eliminare coduri CAEN

Schimbarea administratorului unei firme – ce trebuie făcut în relația cu Registrul Comerțului?

Ghid pentru actualizarea datelor de identificare ale asociaților și administratorilor la Registrul Comerțului

Cum procedăm pentru prelungirea valabilității sediului secundar (punctului de lucru)?

Cand trebuie semnat contractul individual de munca?

Categorii

Despre

Ultimele Postari

Modificare obiect activitate sau autorizare de activități la ONRC – care este diferența?

Consecințele grave ale expirării sediului social. Ce este de făcut?

Schimbarea administratorului unei firme – ce trebuie făcut în relația cu Registrul Comerțului?

Contact