La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă. (art. 21).
Condiţii de valabilitate
Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret următoarele elemente:
1. activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului;
2. cuantumul lunar indemnizaţiei de neconcurenţă;
3. perioada pentru care îşi produce efectele clauza de neconcurenţă;
4. terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii;
5. aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Indemnizaţia de neconcurenţă
Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.
În acest sens, deşi Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, stipulează că indemnizaţia de neconcurenţă nu este venit de natura salarială şi se impozitează la persoana fizică beneficiară, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 55 din Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care consideră venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă.
În completare, Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal stabilesc că veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de muncă, şi care sunt realizate din indemnizaţiile lunare plătite de angajator pe perioada de neconcurenţă, stabilite conform contractului individual de muncă.
În consecinţă, venitul obţinut cu titlu de indemnizaţie de neconcurenţă se impozitează cu 16% şi se plăteşte de către angajator.
Durată
Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă. (art. 22)
Clauza de neconcurenţă prevăzută în contractul individual de muncă nu îşi produce efectele în cazurile în care încetarea acestuia s-a produs:
– din iniţiativa angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului;
– de drept, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi i) respectiv:
1. la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare;
2. ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare;
3. ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
4. de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;
5. la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată;
Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine. (art.23
La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.
În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. (art. 24)
Distinct de sancţiunea stipulată de Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, în cazul nerespectării clauzei de neconcurenţă, fostul salariat ar mai putea fi sancţionat contravenţional în cazul în care face concurenţă fostului său angajator. Astfel, în temeiul Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, acesta poate fi sancţionat contravenţional pentru următoarele fapte:
– deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu aceasta clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;
– atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei societăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant;
– angajarea salariaţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale.
Justificarea clauzei
Justificarea clauzei
La momentul în care se introduce o asemenea clauză în contractui individual de muncă trebuie să se acorde o atenţie maximă în formularea şi redactarea respectivei clauze de neconcurenţă, în sensul că aceasta trebuie să fie corect formulată şi să nu limiteze drepturile salariaţilor.
Clauza trebuie justificată de cadrul activităţii angajatorului, de necesitatea protejării intereselor afacerii, precum şi de nivelul de pregătire a salariaţilor.
1. Scopul acestei clauze este preponderent preventiv, iar nu reparator. În scopul evitării neajunsurilor stabilirii pe cale judiciară a daunelor, părţile pot recurge la inserarea în contractul de muncă a unei clauze penale, prin care se determină anticipat cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi plătite de către salariat în cazul nerespectării obligaţiei de neconcurenţă.
2. Ea poate privi toate categoriile de salariaţi, cu funcţii de execuţie sau cu funcţii de conducere, precum şi toate formele de contracte individuale de muncă.
3. În cazul în care angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a plăti indemnizaţia stabilită prin negocierea clauzei de neconcurenţă, pentru salariat aceasta subzistă în continuare, el nu va putea să îşi încalce obligaţiile de neconcurenţă, o asemenea situaţie fiind soluţionată de către instanţele de judecată.
4. Clauza de neconcurenţă nu poate fi denunţată unilateral de nici una dintre părţile contractului individual de muncă, indiferent căreia dintre ele îi aparţinuse iniţiativa includerii ei în contract.
5. Clauza de neconcurenţă nu produce nici un efect faţă de rudele sau afinii salariatului.
6. Clauza de neconcurenţă nu interesează decât angajatorii comercianţi.
Sursa legala: Codul Muncii
