Prevederile legale care reglementează contribuţiile sociale datorate pentru veniturile asimilate salariilor, venituri unde se încadrează şi remuneraţia administratorului, nu au suferit modificări începând cu data de 1 iulie 2012.

În ceea ce priveşte impozitul pe venit, conform art. 55 alin. (2) lit. j) din Codul Fiscal regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi remuneraţiei administratorilor societăţilor comerciale.

Remuneraţia administratorilor societăţilor comerciale este impozabilă în mod similar veniturilor de natură salarială, iar unitatea care o plăteşte are obligaţia reţinerii şi plăţii impozitului pe salarii în cotă de 16%, aplicabilă asupra bazei de calcul determinate în conformitate cu prevederile art. 57 alin. (2) lit. b) din Codul Fiscal.

Conform dispoziţiilor art. 296 indice 4 lit. e) din Codul Fiscal, remuneraţia administratorului intră în baza de calcul al contribuţiilor sociale.

Remuneraţia administratorilor este exceptată în mod expres de la plata următoarelor contribuţii sociale:

– contribuţiilor de asigurări sociale pentru şomaj (salariat şi angajator) datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj (art. 296 indice 16 lit. c1) din Codul Fiscal;
– contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat (art. 296 indice 16 lit. d1) din Codul Fiscal);
– contribuţiei la Fondul de Garantare pentru Plata Creanţelor Salariale (art. 296 indice 16 lit. f) din Codul Fiscal);

În prezent, indiferent dacă administratorii realizează sau nu şi alte venituri şi indiferent de nivelul remuneraţiei, pentru remuneraţia acestora se datorează:

– contribuţia individuală la sistemul asigurărilor sociale de stat şi contribuţia angajatorului la sistemul asigurărilor sociale de stat;
– contribuţiile de asigurări sociale de sănătate (salariat şi angajator) datorate bugetului asigurărilor sociale de sănătate;
– contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS).

Astfel remuneraţia primită de către administratori se asimilează veniturilor salariale, caz în care societatea va reţine, declara şi plăti atât impozitul pe venit, cât şi contribuţiile sociale datorate.

Contribuţiile individuale reţinute şi contribuţiile angajatorului se virează şi se declară de societatea comercială împreună cu impozitul datorat, în declaraţia 112.

Aşadar administratorul persoană fizică nu plăteşte şi nu declară contribuţiile sociale obligatorii, aceste obligaţii revenind societăţii.

În cazul remuneraţiei administratorului nerezident primită de la un angajator român, întrucât aceasta este plătită de un angajator rezident în România, impozitul pe venit se datorează chiar dacă administratorul este prezent în Romania o perioadă mai mică de 183 de zile în orice perioadă de 12 luni consecutive (art. 194 lit. b) din Nomele Metodologice de aplicare a art. 88 din Codul Fiscal).

În baza art. 296 indice 3 lit. b) din Codul Fiscal, persoanele fizice nerezidente sunt contribuabili ai sistemelor de asigurări sociale cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte.

În cazul în care administratorul este cetaţean al unui stat membru UE se aplică dispoziţiile Regulamentului (CE) 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi Regulamentul (CE) 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) 883/2004, potrivit cărora sistemul de securitate socială aplicabil este cel stabilit de legislaţia statului membru în care lucrătorul prestează activitate, în acest caz legislaţia din România.

Astfel, regula este că administratorul persoană fizică nerezidentă datorează contribuţii sociale în România, conform precizărilor de mai sus.

De la această regula sunt prevăzute excepţii pentru anumite categorii de persoane (detaşaţi, pluri-activitate etc).

Dacă administratorul desfăşoară activitate salariată în două state membre UE înseamnă ca se află într-o situaţie de pluri-activitate.

Pluri-activitatea reprezintă situaţia în care lucrătorul desfăşoară simultan, în mod obişnuit:

– activitate salariată în două sau mai multe state membre;
– activitate independentă în două sau mai multe state membre;
– activitate salariată şi/sau activitate independentă în două sau mai multe state membre.

Conform art. 13 alin. (1) din Regulamentul 883/2004, persoana care desfăşoară în mod obişnuit o activitate salariată în două sau mai multe state membre se supune:

– legislaţiei statului membru de reşedinţă, în cazul în care desfăşoară o parte substanţială a activităţii sale în statul membru respectiv sau în cazul în care depinde de mai multe întreprinderi sau de mai mulţi angajatori al căror sediu sau loc de desfăşurare a activităţii se află în state membre diferite

sau

– legislaţiei statului membru în care este situat sediul sau locul de desfăşurare a activităţii întreprinderii sau angajatorului al cărui salariat este, în cazul în care persoana nu desfăşoară o parte substanţială a activităţilor sale în statul membru de reşedinţă.

Important! Dacă administratorul nerezident prezintă documentul portabil A1 emis de instituţia statului membru de reşedinţă nu se datorează contribuţii sociale în România în perioada cuprinsă în formular.
În cazul în care administratorul nu prezintă documentul portabil A1 contribuţiile sociale se datorează în România.

Pentru entităţile asimilate angajatorilor (societatea care plăteşte remuneraţia administratorului), baza de calcul a contribuţiilor sociale o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de salariaţi sau de persoanele care realizează venituri asimilate salariilor asupra cărora există obligaţia plăţii contribuţiilor sociale individuale.

În concluzie prevederile OUG 125/2011 care au intrat în vigoare la data de 1 iulie 2012 nu modifică regimul fiscal al remuneraţiei primite de administrator, acestea vizează contribuţiile sociale datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente, activităţi agricole şi asocieri fără personalitate juridică, persoanele care realizează alte venituri, precum şi persoanele care nu realizează venituri.

Baza legala:

– Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 125 din 2011, privind modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal
– Legea nr. 571/2003 – Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare
– Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
– Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) 883/2004