Înainte de a vă prezenta mai jos normele actuale in ceea ce priveste conditiile de obtinere a autorizatiei pentru antrepozitul fiscal, dorim să facem următoarele precizări necesare:

■ Antrepozitul fiscal reprezinta locul aflat sub controlul autoritatii fiscale competente (Ministerul Finantelor Publice sau Directiile generale ale finantelor publice judetene, Directia generala de administrare a marilor contribuabili sau directiile regionale vamale) unde produsele accizabile sunt produse, transformate, detinute, primite sau expediate in regim suspensiv de catre antrepozitarul autorizat, in exercitiul activitatii, in anumite conditii prevazute de Codul fiscal si de normele aferente acestuia.

■ Regimul suspensiv este regimul fiscal potrivit caruia plata accizelor este suspendata pe perioada producerii, transformarii, detinerii si deplasarii produselor.

■ Accizele armonizate sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului de alcool şi băuturi alcoolice, tutun prelucrat, produse energetice şi electricitate. Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum.

Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc eliberarea pentru consum. Mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal către un alt antrepozit fiscal din România sau în alt stat membru nu se consideră eliberare pentru consum.

■ Antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea competentă, în cadrul activităţii sale, să producă, să transforme, să deţină, să primească sau să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize într-un antrepozit fiscal.

În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum. O dispoziţie, introdusă prin O.G. nr.30/2o11 şi care a intrat în vigoare la 5 septembrie a.c. prevede că în cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care autorizaţia a expirat şi nu a fost emisă o nouă autorizaţie.

Plasarea produselor accizabile într-un antrepozit liber NU este considerat import, sub aspect fiscal.

■ Plătitori de accize. Este plătitor de accize care au devenit exigibile antrepozitarul autorizat, destinatarul înregistrat sau orice altă persoană care eliberează produsele accizabile din regimul suspensiv de accize ori în numele căreia se efectuează această eliberare şi, în cazul ieşirii neregulamentare din antrepozitul fiscal, orice altă persoană care a participat la această ieşire. În cazul unei nereguli în cursul unei deplasări a produselor accizabile în regim suspensiv de accize, este plătitor de accize devenite exigibile antrepozitarul autorizat, expeditorul înregistrat sau orice altă persoană care a garantat plata accizelor, precum şi orice persoană care a participat la ieşirea neregulamentară şi care avea cunoştinţă sau care ar fi trebuit să aibă cunoştinţă în mod normal de caracterul neregulamentar al acestei ieşiri.

■ Regimul de antrepozitare. Producţia şi transformarea produselor accizabile trebuie realizate într-un antrepozit fiscal. Depozitarea exclusivă a produselor accizabile în regim suspensiv de accize poate avea loc în:

– antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse energetice şi ale persoanelor afiliate acestora, pentru un număr maxim de 8 antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din România, inclusiv persoanele afiliate acestuia. În înţelesul acestei prevederi, antrepozitarul autorizat pentru producţia de produse energetice este operatorul economic care deţine instalaţii şi utilaje pentru rafinarea ţiţeiului şi prelucrarea fracţiilor rezultate în vederea obţinerii de produse supuse accizelor;

– antrepozitele fiscale aflate în zona aeroporturilor, destinate exclusiv aprovizionării aeronavelor cu produse energetice, în baza certificatelor eliberate în acest sens de autoritatea competentă în domeniul aeronautic;

– antrepozitele fiscale ale antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de ţigarete a căror cotă de piaţă reprezintă peste 5% şi ale persoanelor afiliate acestora, pentru un număr maxim de două antrepozite fiscale de depozitare pentru fiecare antrepozitar autorizat pentru producţia de astfel de produse din România, inclusiv persoanele afiliate acestuia. (ATENŢIE: acest ultim alineat a fost modificat prin O.U.G. nr.54/2010 şi este în vigoare începând cu 23 iunie 2010)

Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.

Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora.

Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, după cum este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.

Autorizatia pentru antrepozit fiscal

Va prezentam mai jos normele actuale in ce priveste conditiile de obtinere a autorizatiei pentru antrepozitul fiscal.

Va reamintim astfel ca in Codul fiscal este prevazut la alin. (1) art. 206^22 ca un antrepozit fiscal poate functiona numai pe baza autorizatiei valabile, emisa  e autoritatea competenta prin Comisia instituita la nivelul Ministerului Finantelor Publice pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, denumita in continuare Comisie. (in vigoare de la 1 ian. 2012)

Prin exceptie de la prevederile alin. (1), autorizarea de catre Ministerul Finantelor Publice a antrepozitelor fiscale pentru productia exclusiva de vinuri realizata de catre contribuabili, altii decat contribuabilii mari si mijlocii stabiliti conform reglementarilor in vigoare, precum si micile distilerii, prevazute la art. 206^14 alin. (4), se poate face si prin comisii constituite la nivelul structurilor teritoriale ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. (in vigoare de la 1 ian. 2012)

In vederea obtinerii autorizatiei, pentru ca un loc sa functioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intentioneaza sa fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie sa depuna o cerere la autoritatea competenta, in modul si in forma prevazute in normele metodologice.

Cererea trebuie sa contina informatii si sa fie insotita de documente cu privire la:

a) amplasarea si natura locului;

b) tipurile si cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse si/sau depozitate in decursul unui an;

c) lista produselor accizabile care urmeaza a fi achizitionate in regim suspensiv de accize in vederea utilizarii ca materie prima in cadrul activitatii de productie de produse accizabile;

d) identitatea si alte informatii cu privire la persoana care urmeaza sa-si desfasoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

e) organizarea administrativa, fluxurile operationale, randamentul utilajelor si instalatiilor si alte date relevante pentru colectarea si determinarea accizelor, prevazute intr-un manual de procedura;

f) capacitatea persoanei care urmeaza a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerintele prevazute la art. 206^26.

g) capacitatea maxima de productie a instalatiilor si utilajelor in 24 de ore, declarata pe propria raspundere de persoana fizica sau de administratorul persoanei juridice care intentioneaza sa  fie antrepozitar autorizat.

h) detinerea autorizatiei de mediu/autorizatiei integrate de mediu, eliberata potrivit legislatiei in domeniu, sau dovada ca au fost intreprinse demersurile in vederea obtinerii acestora; (in vigoare de la 1 ian. 2012)

i) dovada constituirii capitalului social minim subscris si varsat in cuantumul prevazut in normele metodologice. (in vigoare de la 1 ian. 2012)

Prevederile alin. (3) se vor adapta potrivit specificului activitatii ce urmeaza a se desfasura in antrepozitul fiscal, conform precizarilor din normele metodologice.

Persoana care intentioneaza sa fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate a sediului unde locul este amplasat.

Persoana care isi manifesta in mod expres intentia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea competenta o singura cerere. Cererea va fi insotita de documentele prevazute de prezentul capitol, aferente fiecarei locatii.

In exercitarea atributiilor sale, Comisia poate solicita orice informatii si documente de la structurile din cadrul Ministerului Finantelor Publice, de la Agentia Nationala de Administrare Fiscala si de la alte institutii ale statului, pe care le considera necesare in solutionarea cererilor inregistrate.

(8) in cazul in care solicitarea Comisiei este adresata structurilor din cadrul Ministerului Finantelor Publice sau Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, aceasta este obligatorie, constituindu-se ca sarcina de serviciu pentru personalul acestor institutii. Nerespectarea acestei obligatii atrage masurile sanctionatorii prevazute de legislatia in vigoare.

Comisia poate solicita, dupa caz, participarea la sedinte a organelor de control care au incheiat actele de control, precum si a reprezentantului legal al societatii comerciale in cauza.

Activitatea curenta a Comisiei se realizeaza prin intermediul secretariatului care functioneaza in cadrul directiei de specialitate din Ministerul Finantelor Publice, directie desemnata prin hotararea de organizare si functionare a ministerului.

In exercitarea atributiilor sale, directia de specialitate poate solicita de la diferite structuri centrale si teritoriale din cadrul Ministerului Finantelor Publice si, respectiv, de la Agentia Nationala de Administrare Fiscala orice alte informatii si documente pe care le considera necesare in solutionarea cererilor inregistrate.

Daca in urma analizarii documentatiei anexate la cererea inregistrata directia de specialitate constata ca aceasta este incompleta, dosarul in cauza poate fi  restituit autoritatii emitente.