info[at]accountable.ro
+40.757.228.760; +40.771.307.608
Bd. Unirii 64, sector 3, București

#WeAreAccountable

Proceduri, pași, taxe, documente, legi, modificări, condiții...

Legea sistemului public de pensii nr. 19/2000 partea I

//
Categories

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public.
ART. 2
Sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:
a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;
b) principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
c) principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;
e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;
f) principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului public, conform legii;
g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public, conform legii.
ART. 3
(1) În baza prezentei legi, în termen de 30 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, se înfiinţează Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită în continuare, prescurtat, CNPAS.
(2) În subordinea CNPAS se înfiinţează case judeţene de pensii în fiecare municipiu-reşedinţă de judeţ, precum şi Casa de pensii a municipiului Bucureşti, denumite în continuare case teritoriale de pensii.
(3) CNPAS poate înfiinţa case locale de pensii, în funcţie de numărul, complexitatea şi structura asiguraţilor, care funcţionează sub conducerea şi controlul casei judeţene de pensii şi, respectiv, Casei de pensii a municipiului Bucureşti.
ART. 4
(1) În sistemul public sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asiguraţi.
(2) Asiguraţii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.
(3) Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform prezentei legi.
ART. 5
(1) În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;
II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;
III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;
IV. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se află în una dintre situaţiile următoare:
a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;
c) membri ai asociaţiei familiale;
d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;
f) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;
V. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se regăsesc în două sau mai multe situaţii prevăzute la pct. IV.
(2) Se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, în condiţiile prezentei legi, persoanele care nu se regăsesc în situaţiile prevăzute la alin. (1), cele care nu se află în plata unor prestaţii de asigurări sociale în sistemul public, cele care nu se regăsesc în situaţiile de la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi cele care nu sunt asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate în sistemul public.
(3) Salariul mediu brut este cel utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
ART. 6
(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, denumite în continuare angajatori, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj pentru şomerii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. III sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS, declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Declaraţia se depune la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului.
(1^1) Declaraţia privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat constituie titlu de creanţă şi devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă conform legii.
(2) Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V, care au împlinit vârsta de 18 ani, sunt obligate să depună declaraţia de asigurare la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului, în termen de 30 de zile de la încadrarea în situaţiile menţionate.
(3) Se exceptează de la obligativitatea depunerii declaraţiei de asigurare persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V, dacă beneficiază de una dintre categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege sau dacă se regăsesc în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. I, II şi III.
(4) *** Abrogat
ART. 7*)
(1) În sistemul public prestaţiile de asigurări sociale reprezintă venit de înlocuire pentru pierderea totală sau parţială a veniturilor profesionale, ca urmare a bătrâneţii, invalidităţii, accidentelor, bolii, maternităţii sau decesului, denumite în continuare riscuri asigurate.
(2) Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare, alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege, corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări sociale.
(3) În sistemul public asiguraţii nu pot beneficia concomitent de două sau mai multe prestaţii de asigurări sociale pentru acelaşi risc asigurat, cu excepţia celor pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă.
————
*) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 7 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 8
(1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte.
(2) Drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte.
(3) Prestaţiile de asigurări sociale aferente drepturilor prevăzute la alin. (2) pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin acorduri şi convenţii internaţionale la care România este parte, în moneda ţărilor respective sau într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.
ART. 9
(1) Evidenţa drepturilor şi obligaţiilor de asigurări sociale în sistemul public se realizează pe baza codului personal de asigurări sociale, care este codul numeric personal.
(2) Verificările în evidenţa populaţiei pentru datele de identificare a unor persoane, precum şi furnizările de date din evidenţa populaţiei către CNPAS şi casele teritoriale de pensii sunt exceptate de la plată.
ART. 10
În România se pot organiza şi pot funcţiona societăţi private de asigurări sociale, reglementate prin lege specială.

CAP. 2
Bugetul asigurărilor sociale de stat

ART. 11
(1) Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile şi cheltuielile sistemului public.
(2) Guvernul elaborează anual, pe baza propunerilor CNPAS, proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, pe care îl supune spre aprobare Parlamentului.
(3) Dacă legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul precedent până la adoptarea noului buget.
ART. 12
Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, dobânzi, majorări pentru plata cu întârziere a contribuţiilor, precum şi din alte venituri, potrivit legii.
ART. 13
(1) Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat acoperă contravaloarea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public, cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea sistemului public, finanţarea unor investiţii proprii, alte cheltuieli prevăzute de lege.
(2) Din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se prelevă anual până la 3% pentru constituirea unui fond de rezervă.
(3) Fondul de rezervă cumulat nu poate depăşi nivelul cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar respectiv.
(4) Fondul de rezervă se utilizează pentru acoperirea prestaţiilor de asigurări sociale în situaţii temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
ART. 14
(1) Excedentele anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat pot fi utilizate în anul următor, potrivit destinaţiilor aprobate prin lege, după restituirea transferurilor primite de la bugetul de stat.
(2) Fondul de rezervă se reportează în anul următor şi se completează potrivit prevederilor art. 13 alin. (2) şi (3).
(3) Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din disponibilităţile bugetului de asigurări sociale de stat din anii precedenţi şi, în continuare, din fondul de rezervă.
ART. 15
Disponibilităţile băneşti ale asigurărilor sociale de stat sunt purtătoare de dobânzi; nivelul dobânzilor se stabileşte prin convenţii încheiate de CNPAS cu trezoreria statului sau cu băncile.
ART. 16
În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
ART. 17
(1) În sistemul public, pe teritoriul României, contribuţiile şi prestaţiile de asigurări sociale se plătesc în lei.
(2) Pentru drepturile salariale sau pentru veniturile asigurate, stabilite în moneda altor ţări pe teritoriul României, contribuţiile se plătesc în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României din data stabilită pentru plata acestor drepturi.

CAP. 3
Contribuţia de asigurări sociale

ART. 18
(1) În sistemul public sunt contribuabili, după caz:
a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;
b) angajatorii;
c) persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. II, asimilate angajatorului în condiţiile prezentei legi;
d) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj;
e) persoanele prevăzute la art. 5 alin. (2) care încheie contract de asigurare socială.
(2) Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau speciale.
(3) Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
ART. 19
(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.
ART. 20
(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:
a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;
c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
d) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.
(3) Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii, în urma consultării CNPAS.
ART. 21
(1) Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.
(2) Contribuţia individuală de asigurări sociale se datorează de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, iar cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(3) Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.
(4) Asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2) datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea.
(5) Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă, cu excepţia plăţilor compensatorii şi a veniturilor de completare acordate salariaţilor din industria de apărare, în perioada de reducere temporară a activităţii.
(6) Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.
(7) *** Abrogat
(8) Contribuţia de asigurări sociale datorată de contribuabilii prevăzuţi la art. 18 alin. (1) nu se impozitează.
ART. 22
(1) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II şi de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori.
(2) Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri se fac lunar de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj.
(3) Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2) se face lunar de către aceştia, pe baza calculului efectuat şi comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi.
(4) Plata contribuţiei de asigurări sociale, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (2), se poate face şi anticipat, pe o perioadă de cel mult 12 luni, calculată de la data la care se face plata. În aceste situaţii stagiul de cotizare este corespunzător timpului efectiv parcurs în interiorul perioadei pentru care s-a efectuat plata.
ART. 23
(1) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie:
a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. II;
b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.
(2) Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate de către persoanele juridice din România este salariul brut lunar în lei, corespunzător funcţiei în care persoana respectivă este încadrată în ţară, inclusiv sporurile şi celelalte adaosuri care se acordă potrivit legii.
(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate depăşi plafonul a de 5 ori salariul mediu brut.
(4) Salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. (3).
ART. 24
(1) Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II.
(2) Baza lunară de calcul, la care persoana juridică din România datorează contribuţia de asigurări sociale pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, o constituie fondul total de salarii rezultat din însumarea salariilor brute individuale la care s-a calculat contribuţia de asigurări sociale, conform prevederilor art. 23 alin. (2).
(3) Baza de calcul prevăzută la alin. (1) şi (2) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul mediu al asiguraţilor din luna pentru care se calculează contribuţia şi valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul bugetului Fondului pentru plata ajutorului de şomaj.
(5) În situaţia depăşirii plafonului prevăzut la alin. (3), în cazul angajatorilor care datorează contribuţie asupra unui fond total de salarii realizat în condiţii diferite de muncă, baza de calcul la care se datorează contribuţia de asigurări sociale, corespunzătoare fiecărei condiţii de muncă, se stabileşte proporţional cu ponderea, în fondul total de salarii, a drepturilor salariale realizate în fiecare dintre condiţiile de muncă.
ART. 25
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj.
ART. 26*)
(1) Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:
a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;
b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, încetării mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor;
d) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;
e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.
(2) Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări sociale, prevăzute la alin. (1) lit. b) – e), nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale.
————
*) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 26 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 27*)
(1) Sumele reprezentând prestaţii de asigurări sociale, care se plătesc de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, în contul asigurărilor sociale, se reţin de acesta din contribuţiile de asigurări sociale datorate pentru luna respectivă.
(2) Sumele reprezentând prestaţii de asigurări sociale plătite de angajator asiguraţilor, potrivit prevederilor prezentei legi, care depăşesc suma contribuţiilor datorate de acesta în luna respectivă, se recuperează din contul asigurărilor sociale de la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.
————
*) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 27 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 28
(1) Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. I şi II, se reţine integral din salariul sau, după caz, din venitul brut lunar al asiguratului şi se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.
(2) Angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la asiguraţi.
(3) În cazul în care contribuţia lunară de asigurări sociale achitată de contribuabili este mai mare decât contribuţia datorată, suma plătită în plus se regularizează ulterior, conform procedurilor stabilite de CNPAS.
ART. 29
Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt:
a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;
c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2);
d) până la data de 20 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. III.
ART. 30
(1) Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.
(2) În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.
ART. 31
(1) Neplata contribuţiei de asigurări sociale la termenele prevăzute la art. 29 generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere, până la data achitării sumei datorate inclusiv.
(2) Cota majorărilor de întârziere, prevăzută la alin. (1), se stabileşte potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare.
(3) Sumele reprezentând majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(4) Calculul majorărilor de întârziere, evidenţierea în contabilitate şi urmărirea plăţii acestora se fac de către angajator sau, după caz, de instituţia care efectuează plata ajutorului de şomaj.
(5) Calculul majorărilor de întârziere pentru asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare se efectuează, după caz, de aceştia sau de casele teritoriale de pensii.
(6) Nereţinerea şi nevărsarea de către angajatori a contribuţiei individuale de asigurări sociale, prevăzută la art. 21 alin. (2) şi la art. 22 alin. (1), constituie stopaj la sursă şi generează plata unor penalităţi, potrivit reglementărilor legale în vigoare.
(7) Sumele reprezentând penalităţi se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat.
(8) Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la neplata contribuţiei de asigurări sociale, se completează cu prevederile legale privind executarea creanţelor bugetare.
ART. 32
În cazul lichidării administrative sau al falimentului angajatorului, sumele datorate de acesta bugetului asigurărilor sociale de stat vor fi recuperate conform procedurii prevăzute de lege.
ART. 33
Neplata contribuţiei de asigurări sociale de către asiguraţii cu declaraţie sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestaţii până la achitarea contribuţiilor datorate şi a majorărilor de întârziere aferente.
ART. 34
Asiguraţii care fac dovada că nu se mai regăsesc în situaţiile pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit art. 5 alin. (1) pct. IV şi V, trebuie să depună la casele teritoriale de pensii, în termen de 30 de zile de la modificarea situaţiei, formularul-tip de retragere a declaraţiei de asigurare.
ART. 35*)
(1) Contractul de asigurare poate fi reziliat la iniţiativa oricăreia dintre părţi, conform clauzelor prevăzute în contract.
(2) În cazul rezilierii contractului de asigurare, contribuţiile de asigurări sociale achitate nu se restituie, iar stagiul de cotizare realizat se valorifică la stabilirea dreptului de pensie.
(3) Calitatea de asigurat se redobândeşte după încheierea unui nou contract de asigurare.
(4) După redobândirea calităţii de asigurat dreptul la prestaţii de asigurări sociale, altele decât pensiile, se reia după realizarea unui nou stagiu de cotizare, prevăzut de lege, pentru aceste prestaţii.
————
*) Conform art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, concediul şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă, concediul şi indemnizaţia pentru maternitate, concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav, cuprinse la art. 35 din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 36
(1) Colectarea şi evidenţa contribuţiilor de asigurări sociale se asigură prin casele teritoriale de pensii, pe baza codului personal de asigurări sociale.
(2) Păstrarea şi evidenţa datelor privind contribuţiile de asigurări sociale, pe fiecare asigurat, se realizează de casele teritoriale de pensii şi de CNPAS.
(3) De la data intrării în vigoare a prezentei legi contribuţiile de asigurări sociale, colectate prin casele teritoriale de pensii, vor fi alocate lunii pentru care s-a efectuat plata.
(4) Debitele către bugetul asigurărilor sociale de stat, corespunzătoare perioadelor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi urmărite distinct, potrivit reglementărilor privind executarea creanţelor bugetare.
ART. 37
(1) În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de către asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2).
(2) Stagiul de cotizare corespunzător contribuţiei de asigurări sociale datorate în condiţiile art. 21 alin. (6) se determină prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale.
ART. 38
(1) În sistemul public se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:
a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la art. 40 lit. a) – c) şi e);
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora;
c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat.
(2) Asiguraţii care au absolvit mai multe instituţii de învăţământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de perioadele asimilate, dacă în aceste perioade nu au realizat stagii de cotizare în condiţiile prezentei legi.
(4) Perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) se valorifică pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
(5) Se exceptează de la prevederile alin. (4) pensia anticipată şi pensia anticipată parţială, în cazul cărora nu se valorifică perioadele asimilate prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), precum şi perioadele în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate.
ART. 39
(1) Stagiul de cotizare se certifică asiguraţilor anual, din oficiu, de către CNPAS, prin casele teritoriale de pensii.
(2) Stagiul de cotizare se certifică şi la cererea asiguraţilor, contra cost, oricând în timpul anului. Tariful serviciului respectiv se stabileşte anual de CNPAS.

CAP. 4
Pensii

ART. 40
În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:
a) pensia pentru limită de vârstă;
b) pensia anticipată;
c) pensia anticipată parţială;
d) pensia de invaliditate;
e) pensia de urmaş.

SECŢIUNEA 1
Pensia pentru limită de vârstă
ART. 41
(1) Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
(2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.
(3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.
(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.
(5) Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
(6) În situaţia asiguraţilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calităţii de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.
ART. 42
(1) Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.

TABELUL Nr. 1
___________________________________________________
Stagiul de cotizare Reducerea vârstelor
în condiţii deosebite standard de pensionare
de muncă (ani împliniţi) (ani împliniţi)
___________________________________________________
6 1,0
8 1,5
10 2,0
12 2,5
14 3,0
16 3,5
18 4,0
20 4,5
22 5,0
24 5,5
26 6,0
28 6,5
30 7,0
32 7,5
35 8,0
___________________________________________________

(2) Vârstele de pensionare reduse, conform prevederilor alin. (1), nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi.
ART. 43
(1) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
(2) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c) şi d) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
(3) Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 15 ani în zona I de expunere la radiaţii sau de 17 ani în zona II de expunere la radiaţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
(4) Criteriile de încadrare a activităţilor de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare din zonele I şi II de expunere la radiaţii se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii, în urma consultării Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 44
Asiguraţii prevăzuţi la art. 20 lit. a), c) şi d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2) ale art. 43, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse în anexele nr. 4 şi 5.
ART. 45
Personalul navigant din aviaţia civilă beneficiază de prevederile art. 43 alin. (2) şi ale art. 44, în condiţiile realizării unui număr minim de ore de zbor, salturi, respectiv starturi, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, a Ministerului Sănătăţii şi a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în urma consultării cu CNPAS. Hotărârea Guvernului va fi adoptată în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 46
Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite, cât şi în condiţii speciale de muncă beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare, corespunzătoare fiecărei situaţii, fără ca această reducere să depăşească 12 ani.
ART. 47
(1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel:
a) cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;
b) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;
c) cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
(2) Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
ART. 48
Beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate după data de 23 august 1944 şi/sau de prizonierat asiguraţii cu stagiul complet de cotizare, cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare.
ART. 48^1
(1) Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în una sau mai multe dintre următoarele situaţii: în condiţii de muncă speciale, în condiţii de muncă deosebite, în condiţiile prevăzute la art. 47 şi 48, precum şi în condiţiile prevăzute de legi speciale, beneficiază cumulativ de reducerea vârstei standard de pensionare.
(2) Vârsta de pensionare redusă conform alin. (1) nu poate fi mai mică decât vârstele prevăzute la art. 42, art. 43 alin. (1) sau decât vârsta rezultată ca urmare a aplicării reducerii maxime prevăzute la art. 43 alin. (2), art. 46 şi art. 47 alin. (1), respectiv decât a reducerilor maxime de 10 ani prevăzute în anexele nr. 4 şi 5, după caz.
(3) Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în condiţii normale de muncă, precum şi în condiţiile prevăzute de legi speciale sau, după caz, în condiţiile prevăzute la art. 48 beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare până la 50 de ani pentru femei, respectiv până la 55 de ani pentru bărbaţi.
ART. 48^2
(1) Femeile care au realizat stagiul complet de cotizare şi care au născut cel puţin 3 copii şi i-au crescut până la vârsta de 10 ani beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare după cum urmează:
a) cu un an – pentru 3 copii;
b) cu doi ani – pentru 4 sau mai mulţi copii.
(2) Reducerea vârstei prevăzute la alin. (1) nu poate fi cumulată cu o altă reducere prevăzută de prezenta lege sau de legile speciale. Vârsta de pensionare redusă conform alin. (1) nu poate fi mai mică de 55 de ani.

SECŢIUNEA a 2-a
Pensia anticipată
ART. 49
(1) Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.
(2) La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.
(3) Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă.
(4) La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

SECŢIUNEA a 3-a
Pensia anticipată parţială
ART. 50
(1) Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
(1^1) La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţiale nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.
(2) Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 2.

TABELUL Nr. 2
___________________________________________________
Stagiul de cotizare realizat Procentul de
peste stagiul standard diminuare pentru
complet de cotizare prevăzut fiecare lună
în anexa nr. 3 de anticipare
(coloanele 3 şi 6) (%)
___________________________________________________
până la 1 an 0,50
peste 1 an 0,45
peste 2 ani 0,40
peste 3 ani 0,35
peste 4 ani 0,30
peste 5 ani 0,25
peste 6 ani 0,20
peste 7 ani 0,15
peste 8 ani 0,10
între 9 şi 10 ani 0,05
___________________________________________________

ART. 51
(1) Asiguraţii care au desfăşurat activităţi în condiţii deosebite sau în condiţii speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe această bază, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) diminuarea prevăzută la art. 50 alin. (2) nu se aplică pentru numărul de luni cu care se reduce vârsta standard de pensionare datorită activităţii desfăşurate în condiţii deosebite şi/sau speciale de muncă.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare conform art. 48, precum şi de cele prevăzute de legi speciale.
ART. 52
La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată parţială devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute la art. 50 alin. (2) şi prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

SECŢIUNEA a 4-a
Pensia de invaliditate
ART. 53
(1) Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă, conform legii;
b) bolilor profesionale şi tuberculozei;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi asiguraţii care satisfac obligaţii militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c).
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.
(4) Persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul şi la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
ART. 54
În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
ART. 55
Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împreună cu Ministerul Sănătăţii, la propunerea CNPAS, care va fi adoptată până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 56
(1) Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară.
(2) Împotriva deciziei emise în condiţiile alin. (1) se poate face contestaţie la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) La soluţionarea contestaţiei casa teritorială de pensii consultă Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă. Avizul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă este obligatoriu şi rămâne definitiv.
(4) Termenul de rezolvare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
(5) Decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluţionarea contestaţiei prevăzute la alin. (2), poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
(6) Decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
ART. 57
(1) Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.

TABELUL Nr. 3
___________________________________________________
Vârsta asiguratului Stagiul de cotizare
în momentul ivirii necesar
invalidităţii (ani)
___________________________________________________
sub 25 ani 5
25 – 31 ani 8
31 – 37 ani 11
37 – 43 ani 14
43 – 49 ani 18
49 – 55 ani 22
peste 55 ani 25
___________________________________________________

(2) Beneficiază de pensie de invaliditate şi asiguraţii care, până la data ivirii invalidităţii, au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3.
(3) Asiguraţii prevăzuţi la art. 47 beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3, în raport cu vârsta avută la data expertizării.
(4) Au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele care la data ivirii invalidităţii nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3).
ART. 58
În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c), asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
ART. 59
(1) La stabilirea pensiei de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv până la data încadrării într-un grad de invaliditate.
(2) În cazul asiguraţilor care au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3, stagiul potenţial se determină ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare necesar.
(3) Stagiul potenţial rezultat conform alin. (1) şi (2) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul l-ar fi putut realiza de la data ivirii invalidităţii până la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, vârstă la care, în condiţiile prezentei legi, poate solicita o pensie pentru limită de vârstă.
ART. 60
(1) Asiguraţilor care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiile de cotizare cerute la art. 47 şi stagiile de cotizare realizate efectiv.
(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 53 alin. (3), stagiul potenţial luat în calcul la stabilirea pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare, conform prezentei legi.
ART. 61
(1) Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.
(3) În timpul execuţiei bugetare cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor se reactualizează prin hotărâre a Guvernului.
(4) Suma fixă pentru îngrijire, acordată în baza legislaţiei anterioare, devine, la data de 1 aprilie 2001, indemnizaţie pentru însoţitor în înţelesul prezentei legi.
ART. 62
(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale de 6 – 12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
(2) După fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabileşte, după caz:
a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
c) încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală.
(5) Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat.
(6) Decizia emisă după revizuirea medicală se supune aceleiaşi proceduri de contestare şi soluţionare, conform art. 56 alin. (2) – (6).
(7) Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.
ART. 63
(1) Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 62 alin. (7), sunt obligaţi să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în vederea reintegrării socioprofesionale în aceeaşi muncă sau în alta.
(2) Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligaţiei prevăzute la alin. (1) atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare constatării.
(3) Suspendarea plăţii pensiei încetează cu luna următoare reluării sau, după caz, începerii programelor recuperatorii.
ART. 64
(1) La împlinirea vârstei standard sau a vârstei standard reduse conform legii pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.
(2) Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 61 se menţine indiferent de pensia pentru care se optează.

Leave a Reply